In baza legii accesului liber la informaţiile de interes public, o asociaţie de consiliere a clienţilor băncilor a cerut din BNR o copie a studiului de impact privind efectele anulării contractelor cu clauze abuzive. Răspunsul? Studiul nu priveşte clauzele abuzive şi este, oricum, nefinalizat. Săpând mai adânc am aflat că cifra avansată ca pagube reprezenta doar o primă estimare, oferită iniţial de BNR Ministerului Justiţiei şi “scăpată” de acesta presei.
De ce e atât de important studiul în cauză, mai exact existenţa sau inexistenţa sa? Ameninţarea că pierderile provocate băncilor ar afecta stabilitatea sistemului financiar a dus la amânarea repetată a unei prevederi din codul de procedură civilă ce ar fi dat dreptul asociaţiilor de protecţie a consumatorilor să atace toate contractele cu clauze abuzive pornind de la o singură decizie favorabilă din justiţie. Iniţial, amânarea a fost până la jumătatea acestui an apoi s-a prelungit indefinit iar ultimele informaţii privind scrisoarea de intenţie a autorităţilor cu FMI în vederea semnării noului acord arată că există un nou angajament în acest sens. Iar pentru a se lua o astfel de decizie, cifra de 5 miliarde lei reprezentând pierderile băncilor având ca sursă BNR a cântărit imens. Amânarea au cerut-o băncile, BNR şi FMI (care a solicitat şi studiul de impact) iar politicienii, servili, s-au conformat. Vestea zilei este că celebrul studiu nu există. Sau, mai corect, este în desfăşurare şi vizează, de fapt, altceva.
Informaţia a oferit-o analistul Florin Câţu pe blogul său, unde sunt postate şi copii ale cererii adresate BNR şi răspunsului oferit ACCBAR (Asociaţia de Consiliere a Clienţilor Bancari şi a Asiguraţilor din România) de la cabinetului lui Iuliu Iacobescu, director în cadrul Băncii Centrale. Textual, răspunsul instituţiei sună aşa: “Studiul de impact, aflat în derulare, este axat pe gradul de transparenţă asociat modului de determinare al veniturilor din dobânzi şi comisioane în cadrul contractelor de creditare între profesionişti şi consumatori. Acesta nu se axează pe problema clauzelor abuzive ci analizează , din punct de vedere economic, diverse situaţii care pot conduce la modificarea contractelor de credit. Rezultatele analizei, desfăşurate conform unei metodologii interne dezvoltate ad-hoc, vor fi discutate cu instituţiile de credit în vederea clarificării aspectelor de ordin metodologic”.
O petardă oportună?
Cu alte cuvinte, studiul n-a fost încă finalizat şi nu priveşte oricum impactul anulării contractelor cu clauzele abuzive. Cum se face însă că cifra de 5 miliarde de lei-pagubele posibile ale băncilor-a fost scăpată în presă tocmai cand expira prima perioadă de amânare a prevederii din Codul Civil iar negocierile cu FMI erau în toi? A vrut BNR să lanseze o petardă? “Cele 5 miliarde erau o doar primă estimare, am oferit-o Ministerului Justiţiei şi de acolo a ajuns în presă” disculpă instituţia Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR. În opinia sa, studiul în cauză urmărea de fapt să radiografieze valoarea tuturor contractelor unde există contestaţii (“BNR nu poate stabili că o clauză este abuzivă sau nu, doar justiţia poate face asta”). L-am întrebat în acest caz pe Adrian Vasilescu dacă reclamaţia unui client că a dispărut sucursala unde plătea ratele sau unul din funcţionari i-a vorbit nepoliticos este tot la categoria “contracte cu contestaţii”. “Poate să fie” a venit răspunsul. Concluzia e simplă: nu există un studiu serios de impact (alfel ar fi fost popularizat intens la BNR, prin seminarii şi conferinţe de presă), poate doar dorinţa intensă a jucătorilor din sistem ca pierderile potenţiale ale băncilor să arate cât mai bine pentru ca politicienii să le menajeze în continuare în dauna clienţilor bine jumuliţi contractual.
