Din acest an, conform noilor prevederi legislative, băncile trebuie să perceapă comisioane în sumă fixă la analiza dosarului de credit, pentru acelaşi tip de împrumut. Multe bănci au găsit însă portiţe: costurile au fost transferate în rata dobânzii sau în comisioanele de gestiune.
Obţinerea unui credit necesită plata unui comision pentru analiza dosarului de credit. Practica uzuală a fost ca băncile să stabilească un comision la acordare în formă procentuală. De exemplu, un comision de 3% însemna că un client care solicita un credit de 30.000 euro achita 900 euro, iar altul care solicita 100.000 euro – suporta un cost de 3.000 euro. În ambele cazuri însă procedura de lucru era în principiu aceeaşi, numai că banca încasa de trei ori mai mult pentru cel de-al doilea client.
Legea 288/2010 a urmărit să elimine aceste practici şi a impus ca analiza dosarului să aibă un cost în sumă fixă pentru fiecare tip de credit acordat în cadrul aceleiaşi instituţii de credit.
Comisionul nu dispare, se transformă!
Până în prezent, aproximativ jumătate din instituţiile de credit au reuşit să îşi definitiveze noua structură de costuri, eliminând exprimarea procentuală a comisionului de analiză a dosarului. Cele mai multe nu au optat însă pentru exprimarea în sumă fixă, ci au preferat să elimine complet acest cost şi să majoreze corespunzător rata dobânzii sau comisioanele lunare procentuale.
Spre exemplu, BCR a renunţat la comisionul de analiză de 2,5% în cazul creditului ipotecar, dar a majorat marja de dobândă peste EURIBOR. În acest fel, sumele plătite în final de fiecare client în parte depind tot de suma împrumutată, deoarece costurile sunt exprimate procentual.
Unele bănci au transferat costul în comisionul de gestiune
ING Bank şi Banca Carpatica sunt două exemple de bănci care au găsit o modalitate prin care aplică litera legii, dar percep în continuare comisioane procentuale la acordarea împrumutului. Astfel, pe lângă un comision de analiză dosar exprimat în sumă fixă, cele două bănci mai impun, o singură dată la acordarea creditului, un comision procentual de administrare, aplicat la valoarea creditului.
Pentru un credit ipotecar de la ING Bank, clienţii plătesc 215 lei pentru analiza dosarului şi un comision de administrare de 1% din valoarea creditului, datorat la acordare. La Carpatica nu se plăteşte analiza dosarului, dar se reţine 2% din creditul aprobat, sub formă de comision de administrare.
Până în 2010, băncile impuneau atât un comision fix de analiză dosar, cât şi unul de acordare, iar nivelul acestuia din urmă ajungea chiar şi la 6% din valoarea creditului solicitat. O dată cu eliminarea comisionului de acordare prin OUG 50/2010, băncile au transformat comisionul de analiză în procent, fără să reducă nivelul costurilor iniţiale. Iar în momentul în care s-a impus o sumă fixă, au decis să introducă aceste comisioane în marjele de dobândă. Costul efectiv al analizei unui dosar de credit nu este însă reflectat decât în mică parte în aceste comisioane, dovadă fiind şi diferenţele extrem de mari între valorile practicate de diferite bănci.
