Statul (a privatizat Petrom cu tot cu Arpechim), acţionarul minoritar PCC (a contribuit indirect la majorarea datoriilor) şi managementul (incompetent, dornic să căpuşeze) sunt vinovaţi de moartea clinică a Oltchim. Ce va fi după 18 septembrie?
Practic închis, cu datorii de 700 milioane euro, salariaţi neplătiţi de 2 luni şi demonstraţii în stradă împotriva… liderului de sindicat, Oltchim îşi aşteaptă marţi viitorul proprietar cu un picior în groapă. Cum s-a ajuns aici? Statul a privatizat Petrom cu tot cu rafinăria Arpechim, de care era legat ombilical combinatul.
Produsele secundare rezultate din rafinarea petrolului la Arpechim erau materialul de lucru al Oltchim, iar o dată cu închiderea rafinăriei în 2010 de către OMV, din raţiuni de rentabilitate, Oltchim a trebuit să-şi aducă la costuri mai mari, ocolind, materia primă (realizând prostia făcută, statul a cumpărat în 2009 de la austrieci instalaţia de piroliză, dar pentru ca lucrurile să funcţioneze la Oltchim cineva trebuie să repornească rafinăria, iar FMI s-a împotrivit în momentul în care s-a pus problema ca statul s-o preia).
Datoriile istorice ale combinatului au mai legat apoi o piatră de moară de gâtul acestuia: cele 135 milioane de euro către VAS s-au dublat, de pildă, prin înglobarea dobânzilor si penalităţilor. Prima tentativă de majorare de capital cu datoriile AVAS s-a produs în 2003, dar procesul s-a anulat după procese deschise de minoritari. În acest an s-a încercat încă o dată o conversie, care ar fi majorat deţinerile statului la peste 90%. Pentru a o împiedica, PCC şi vehiculul cipriot cu care acţionează concertat au cumpărat agresiv acţiuni prin bursă pentru a ajunge la 33% şi a bloca decizia în AGA.
Deşi părea că are acordul Comisiei Europene pentru a derula totuşi majorarea de capital, folosind pârghia unei ordonanţe de urgenţă, statul a renunţat pe ultima sută de metri, iar în prezent procesul de privatizare include 3 licitaţii-pentru pachetul de 54% din acţiuni deţinut de stat şi pentru datoriile către AVAS şi Electrica, 56% din datoriile totale ale combinatului (multe bănci au, de asemenea, de recuperat bani). Să adăugăm pe lista vinovaţilor managementul – incompetent, dispus să căpuşeze combinatul (vezi externalizările de activităţi din ultimii ani), risipitor (de ce să nu aibă o firmă falimentară echipă câştigătoare de Liga Campionilor la handbal?).
Ce se va întâmpla de miercuri?
Sunt 13 caiete de sarcini deja cumpărate dar asta nu garantează neapărat o competiţie strânsă. Statul va vinde la orice preţ cu singurul obiectiv să se păstreze un număr cât mai mare din cele peste 3.300 de locuri de muncă. PCC pare în pole-position pentru preluarea combinatului (controlează direct şi indirect 32%) dar nu pare dispus să scoată prea mulţi bani din buzunar la licitaţia pentru datoriile companiei, sperând ca cei ce-l concurează să fie descurajaţi de poziţia sa. Polonezii deghizaţi în nemţi nu sunt mari fani ai protecţiei sociale şi, cum şi-au manifestat dorinţa să se renunţe la producţia de PVC, e de aşteptat să concedieze cel puţin jumătate din salariaţi. Există însă un mare semn de întrebare – cum vor muta ruşii.
În primăvară Tise, o companie controlată de Gazprom îşi manifestase interesul pentru Oltchim. Gazprom este vehiculat ca mare amator de activele şi acţiunile… OMV, aşa că în aceaste ipoteză, ruşii ar avea asigurată şi rafinăria Arpechim şi materia primă pentru aceasta. Rămâne de văzut cum se vor descurca cu PCC când vor dori la rândul lor să includă în capitalul social datoriile preluate de la stat pentru a putea decide fără probleme mişcările combinatului. Pariem că nu se vor purta cu mănuşi ca statul roman anterior. Dacă privatizarea eşuează, FMI va presa probabil Guvernul să închidă Oltchim, cu tot ce decurge de aici pentru companiile legate de acesta şi locuitorii municipiului.
Cine e PCC Group
CITEŞTE ŞI Reţelele secrete ale unui război economic
În mai multe articole scrise România Liberă a arătat că PCC Group poate fi mai degrabă considerată exponentă a intereselor poloneze sau ruseşti în domeniu, în pofida înregistrării sale in Duisburg Germania. PCC Group a fost înfiinţată în 1993 de Waldemar Preussner, polonez emigrat în Germania, modest angajat până în 1993 la departamentul de aprovizionare a unui combinat german. Interesele PCC au fost promovate agresiv în România de Wojciech Zaremba, fost ofiţer de informaţii polonez. PCC Group este principalul acţionar al combinatului polonez Rokita cu obiect de activitate în bună parte similar cu Oltchim.
