Ţara noastră ar putea să profite de pe urma abandonării proiectului Turkish Stream, exportând surplusul de gaze naturale de care dispune. Experţii în energie afirmă că astfel am putea să mai reducem din deficitul balanţei comerciale.
Ministrul rus al Energiei, Alexandr Novak, a declarat la sfârşitul săptămânii trecute că proiectul Turkish Stream a fost sistat. "În prezent toate negocierile pentru conducta de gaze Turkish Stream sunt suspendate, în special având în vedere că activitatea comisiei interguvernamentale pentru comerţ şi cooperare economică a fost la rândul ei oprită printr-un decret guvernamental. În condiţiile în care activitatea comisiei a fost suspendată, lucrările la acordul Turkish Stream au fost şi ele întrerupte", a precizat Alexandr Novak. În schimb, preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, a declarat sâmbătă, la un forum economic organizat la Istanbul, că ţara sa a oprit proiectul cu totul. „Este posibil să găsim alţi furnizori”, a precizat Erdoğan, referindu-se la Qatar şi Azerbaijan, care ar putea livra Turciei gazul necesar.
Din această ceartă, ţara noastră ar putea avea de câştigat, este de părere expertul în energie Ionuţ Purică. „Consumul de gaze naturale fiind în scădere, se pare că Romgaz nu-şi vinde toată producţia şi astfel am avea ce să exportăm. În plus, s-a găsit gaz în offshore, în Marea Neagră. Iar compania NIS, adică Gazprom, a început să foreze în Vestul ţării. În aceste condiţii, noi am putea să devenim un hub, nu de mare anvergura cum ar fi Turcia, dar am putea să îmbunătăţim balanţa de cont curent, exportând gaz la un preţ bine negociat. De exemplu, dacă Rusia sistează livrările către Ucraina, am putea să exportăm gaz natural prin infrastructura existentă – conducta Isaccea-Negru Vodă, care iese spre Bulgaria”, a declarat, pentru România liberă, Ionuț Purică.
De aceeaşi părere este şi Otilia Nuţu, expert în energie de la Expert Forum, care a menționat că decizia Rusiei de a nu mai construi Turkish Stream poate fi o oportunitate pentru noi. Aceasta susţine că, până în 2020, România va fi exportator net de gaze. „În acest moment, importurile se apropie de zero, singurul motiv pentru care deocamdată nu exportăm fizic decât cantităţi infime e legat de lipsa interconectorilor pe dublu sens (import şi export) şi a capacităţilor de comprimare care să aducă gazul la presiuni suficiente pentru a fi exportat în sistemele ţărilor din jur. Până în 2020, se vor finaliza doi interconectori pe sensul de export, cu Ungaria şi Bulgaria şi, poate, proiectul Iaşi-Ungheni-Chişinău. La momentul respectiv, dacă se fac şi alte câteva investiţii esenţiale în sistemul românesc (proiectul BRUA) şi alte proiecte (conducte şi interconectori) planificate în regiune, vom avea o piaţă regională în care vor intra în concurenţă gazul din Marea Neagră, actuala producţie Romgaz şi Petrom, Gazprom (prin conductele existente) şi gazul caspic adus prin TAP”, ne-a spus Nuţu.
Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, Niculae Havrileţ, a declarat recent că, pentru acest an, se estimează o scădere de 5% a consumului de gaze la nivel naţional şi că, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, România nu a mai importat gaze timp de două luni. Astfel, din cauza prăbuşirii industriei autohtone, vânzările Romgaz au scăzut, compania intenţionând să păstreze surplusul de gaz în depozite subterane, pe termen nelimitat.
O decizie cu efect de bumerang
Conducta Turkish Stream urma să traverseze Marea Neagră până la graniţa dintre Turcia şi Grecia, de unde ar fi ajuns la consumatorii din sudul Europei. Conform acordului preliminar din luna decembrie 2014 încheiat între Gazprom şi compania turcă Botas, capacitatea totală a întregului proiect Turkish Stream era estimată la 63 de miliarde de metri cubi pe an, dintre care 43 de miliarde de metri cubi ar fi fost pentru Turcia. Rusia avea în plan ca ţările UE să construiască propriile legături cu proiectul ruso-turcesc pentru a putea importa gaze ruseşti, care acoperă o treime din necesarul UE. În prezent, jumătate din aceste livrări trec prin Ucraina. Turcia este unul dintre cei mai mari consumatori de gaze ruseşti, în vreme ce UE este cel mai mare client al Gazprom.
Ionuț Purică afirmă că Rusia are o politică de înconjurare a Europei şi a Ucrainei şi s-a făcut tot posibilul pentru stoparea proiectului Nabucco. „Moscova a identificat Turcia ca un hub astfel încât să alimenteze partea de Sud şi Sud-Est a Europei, fiind o afacere bună pentru ambele ţări. Însă, decizia de a renunţa la construcţia acestui gazoduct este una hazardată. Fiindcă nu vor fi afectate doar ţările care urmau să beneficieze de gazul rusesc. Iar Turcia are şi alţi furnizori. Pe fondul scăderii preţului petrolului, diminuarea vânzării cantităţii de gaze extrase poate afecta economic Rusia”, opinează Ionuţ Purică.
Iar Otilia Nuţu explică faptul că proiectul Turkish Stream a fost de la bun început, alături de North Stream II, o strategie destul de costisitoare pentru Gazprom de ocolire a Ucrainei ca ţară de tranzit pentru gazul rusesc către Europa. „Pentru Europa, Turkish Stream nu rezolva exact problema cea mai importantă: diversificarea surselor de gaze, astfel încât consumatorul european să aibă alternativă la gazul rusesc. De altminteri, era neclar în ce măsură gazul din Turkish Stream ar fi putut realmente să ajungă în mai multe ţări din sud-estul Europei, în condiţiile în care reţelele din Grecia şi Bulgaria au capacităţi limitate, iar gazul din Turkish Stream ar fi intrat în concurenţă pentru acea capacitate limitată cu gazul din zona Caspică, ce va fi adus în Europa prin viitoarea conductă TAP”, a explicat Otilia Nuţu.
