România ar trebui să crească baza de contributori şi nivelul ratelor, iar în lipsa unor reforme substanţiale chiar să opereze majorări ale cotei unice sau TVA, pentru a asigura sustenabilitatea sistemului public de sănătate în următoarele decenii, potrivit unui raport FMI, potrivit Mediafax.
Un mix de măsuri de eficientizare, extindere a bazei de contributori şi transfer al unor venituri mai mari de la bugetul general ar permite României să finanţeze viitoare creşteri ale cheltuielilor din sănătate rezultate în urma procesului de îmbătrânire a populaţiei şi altor factori nedemografici, estimate de FMI, în lipsa altor reforme, la circa 1,25% din PIB.
„De exemplu, creşterea bazei de contributori şi a ratei contribuţiei ar asigura jumătate din creşterea din sistemul asigurărilor publice. Cererea ca cei cu venituri mai ridicate să susţină un număr mai mare de membri de familie co-asiguraţi (inclusiv tineri care urmează cursurile de zi ale unei instituţii de învăţământ) ar ajuta suplimentar. Având în vedere sistemul cotei unice, asta ar face statul social mai echitabil. Transferuri mai mari de la bugetul guvernamental general şi asigurările private ar putea fi folosite pentru acoperirea necesarului de finanţare rămas”, se arată în raportul FMI.
Creşterea veniturilor la sistemul de sănătate se poate face din resurse publice, precum contribuţii şi fonduri de la bugetul general, în timp ce resursele private includ asigurarea medicală privată şi plăţi la plata serviciilor, de exemplu coplata.
Analiza experţilor FMI nu ia în calcul dezvoltarea sistemului privat de sănătate şi impactul pe care acesta l-ar putea avea asupra necesarului de cheltuieli publice pe domeniu.
„În condiţiile menţinerii actualelor politici, cheltuielile de sănătate vor creşte ca procent din PIB în majoritatea statelor în următoarele decade. Sunt necesare reforme pentru a frâna sau chiar elimina aceste creşteri. În unele ţări cheltuielile ar urma să crească chiar şi după adoptarea reformelor, astfel că trebuie analizate toate opţiunile privind modul în care se vor asigura aceste fonduri pe viitor”, se arată în raportul FMI
Experţii instituţiei menţionează că la nivelul UE asigurările suplimentare de sănătate nu au o contribuţie majoră la finanţarea sistemelor de sănătate ale ţărilor membre, situaţie care reflectă, probabil, nivelul ridicat al calităţii serviciilor oferite în aceste state de sistemul public, construit pe sistem Bismarck sau Beveridge, care limitează atractivitatea asigurărilor private.
„S-ar putea ca acesta să nu fie cazul României. Chiar dacă şi în Europa Centrală şi de Est asigurarea voluntară suplimentară are doar un rol minor, ar putea fi dezvoltată pentru a aduce o contribuţie la finanţare. Totuşi, contribuţia asigurărilor voluntare va depinde de dimensiunea pachetului de servicii medicale de bază, situaţie care ridică probleme legate de echitate”, notează Fondul.
Experţii Fondului analizează mai multe opţiuni pentru asigurarea unei finanţări adecvate a cheltuielilor din sistemul public de sănătate în următoarele decenii.
În România, numărul persoanelor care beneficiază de acoperirea sistemului de sănătate este dublu, faţă de cel al contributorilor. Pensionarii cu venit lunar de peste 740 de lei şi liber-profesionştii plătesc doar contribuţia percepută angjatului, de 5,5%. Un număr ridicat de persoane sunt excluse la plata contribuţiilor personale, între care copii sub 18 ani, şomerii (pentru care plăteşte statul), tineri de până la 26 de ani care urmează cursurile de zi ale unei instituţii de învăţământ, veteranii de război, persoanele care primesc ajutoare sociale şi cele angajate în sectorul agricol.
Printre opţiunile de suplimentare a veniturilor, FMI analizează creşterea bazei de contributori şi a ratei contribuţiei, măsuri care ar trebui să fie o prioritate pentru autorităţi, dar şi eventuale majorări de taxe.
Creşterea numărului de contributori se poate face prin includerea celor aproape 2 milioane de persoane angajate dar care nu plăteasc la sistemul de sănătate (mai ales în sectorul agricol), introducerea plăţii contribuţiilor de angajator în cazul liber-profesioniştilor şi extinderea plăţilor la unii coasiguraţi ai persoanelor cu venituri mari.
Contribuţia totală (angajat-angajator) la asigurările de sănătate este de 10,7%, iar impozitul pe venit de 16%, niveluri scăzute după standardele internaţionale, apreciază experţii FMI.
„În timp ce creşterea acestor rate ar putea vea un impact negativ asupra gradului de formalizare a pieţei muncii – adică ar putea încuraja munca la negru – aceasta ar trebui să fie un motiv de îngrijorare mai redus pe orizontul de timp luat în discuţie. Pe parcursul următoarelor două sau mai multe decenii, este probabil ca economia României să devină mai formalizată, odată cu dezvoltarea şi integraraea în UE”, se arată în raportul FMI.
Fondul analizează scenarii pentru creşterile de venit rezultate în urma unor majorări de un punct procentual aplicate ratelor contribuţiei la asigurările de sănătate, cota unică şi TVA.
Astfel, creşterea contribuţiei totale (angajat-angajator) la asigurările de sănătate, de 10,7%, cu un punct procentual ar duce la venituri suplimentare uşor peste 1 miliard de lei, aproape 0,2% din PIB. Actualele planuri ale Guvernului de a include toate sursele de venit ca venit taxabil ar adăuga spori în continuare resursele.
Cota unică, de 16%, a adus anul trecut venituri de 20 de miliarde de lei, iar o majorare de 1 punct procentual ar genera încă 1,2 miliarde de lei.
România are TVA standard la 24% şi două rate reduse, de 9% şi 5%, care se aplică cărţilor, ziarelor, serviciilor hoteliere, medicamentelor şi materialior de cosntrucţii. Creşterea VAT cu un punct procentual ar produce în plus circa 2 miliarde de lei. Experţii FMI notează însă că nivelul TVA din România este aproape de pragul maxim din UE, ceea ce sugerează că o astfel de măsură nu este operabilă.
O altă modalitate de creştere a veniturilor propusă de FMI este îmbunătăţirea eficienţei colectării taxelor, arată FMI.
Înainte de a lua în calcul creşterea cheltuielilor, România trebuie să abordeze problema ineficienţei din sistemul de sănătate. Ulterior, finanţarea creşterii cheltuielilor din sistemul de sănătate pe parcursul următoarelor decenii reprezintă o provocare formidabilă.
O revenire la nivelul total de dinaintea crizei în privinţa contribuţiei la asigurările de sănătate, de 14%, de la 10,7% în prezent, ar trebui să fie considerată o prioritate şi ar asigura o parte importantă a necesarului de majorare a cheltuielilor în următoarele decenii.
Totodată, România s-ar putea baza mai mult pe venituri de la bugetul general, aşa cum este cazul în multe alte ţări.
