Aratand Uniunii Europene – ca de altfel si Statelor Unite in ultimul timp – ca nu prea se joaca, Rusia a replicat dur initiativei Bruxellesului de a pune anumite oprelisti expansiunii companiilor de stat rusesti in sistemele energetice vest-europene. La o analiza atenta, pozitia Bruxellesului intr-un fel chiar invita la o replica taioasa, pentru ca nu era de fapt argumentata cu principii solide, ci recurgea mai mult la proceduri si deci la decizii politice. In fata expansiunii rusesti, mai-marii Uniunii Europene nu sunt totusi gata sa renunte la principiile pietei libere si globalizarii, avand nevoie de acestea pentru promovarea propriei expansiuni pe pietele externe, inclusiv pentru a accede la exploatarea resurselor energetice rusesti, dar ar vrea sa gaseasca niste chichite in numele carora sa limiteze, daca nu chiar sa opreasca, patrunderea companiilor rusesti in propriile distributii energetice pe care le considera de importanta strategica. Evident, insa, este greu de a trage "hais" cu principiile si "cea" in practica.
Potrivit Comisiei de la Bruxelles, preluarile in sistemele energetice din interiorul Uniunii Europene din partea unor companii din afara acesteia ar urma sa fie aprobate la Bruxelles pe criterii nu tocmai clare. Din cate se intelege, aprobarea ar urma sa fie data daca din partea tarilor de unde vin incercarile de preluare exista o aceeasi deschidere. Cu alte cuvinte, pe exemplul Rusiei, daca aceasta deschide acces pentru companiile vest-europene la exploatarea resurselor de hidrocarburi si daca Rusia da garantii de aprovizionare continua!
Rusia, ce s-a vazut direct vizata, a calificat ca nedreapta pozitia adoptata la Bruxelles si bineinteles a taxat-o ca fiind contrara principiilor pietei libere si globalizarii, oficial promovate la Bruxelles. Or, Rusia tocmai de aceste principii vrea sa se foloseasca pentru patrunderea companiilor sale in sistemele energetice vest-europene. Mai ales ca, subliniaza oficialii rusi, deocamdata, pe fluxul spre Rusia, investitiile vest-europene sunt de 55 miliarde euro, in timp ce pe fluxul invers nu este vorba decat de vreo 10 miliarde euro. Iar cat priveste siguranta in aprovizionare, Rusia, care de mult timp refuza sa semneze Charta Energiei, ce ar obliga-o sa dea asigurari in domeniu fara conditionari politice, s-a oferit doar sa anunte din vreme clientii vest-europeni in cazul unor dificultati de livrare.
Era inevitabil insa ca interesele mari si sumele imense aflate in joc sa impinga partile la negocieri. Un grup de experti va incerca sa formuleze o platforma de intelegere care apoi sa fie consfintita politic. Probabil, baza de intelegere o va constitui insasi ideea "reciprocitatii", implicata in abordarile propuse de Bruxelles. Mai precis, se va negocia accesul companiilor rusesti in distributiile energetice din Europa Occidentala, in schimbul accesului marilor companii din Europa Occidentala la exploatarea resurselor rusesti.
Europa de Est, care nu are nici resurse energetice, nici resurse financiare si nici companii de forta, nu prea are ce oferi, cazand cum nu se poate mai rau in cazul perfectarii unei asemenea "reciprocitati". Intre cine si cine poate opera "reciprocitatea"?! Intre companii "comunitare" si companii rusesti! Cine ar putea fi "companie comunitara"?! Cumva companii romanesti sau slovene? Nicidecum. Ci companii germane, franceze, britanice sau italiene. Consecinta fireasca va fi ca, in numele "reciprocitatii" cu Rusia, aceste companii vor primi un fel de autorizatie de expansiune pentru a prelua rapid si integral sistemele energetice din Europa de Est. Iar pentru aceasta din urma, dependentei de aprovizionarea cu resurse energetice ale Rusiei i se va adauga o dependenta de Europa de Vest in exploatarea sistemelor energetice.
Globalizarea in cadrul Uniunii Europene este ca si aceea de la nivel cu adevarat global, cel mondial: unii sunt "globalizatori" si altii sunt doar "globalizati". "Reciprocitatea" cu Rusia va intari si mai mult aceasta separare globalizatori/globalizati de care nu se vorbeste in clar in Uniunea Europeana.
