Marele grup financiar francez „Coface”, care monitorizeaza si atribuie calificative de risc unui numar de 151 de tari, a modificat de curand ratingul acordat Romaniei de la B la A4 pentru 2006. In clasamentele grupului este un salt sensibil pentru ca se trece direct peste gradatia B+ in clasa de risc A. Pentru prima data, Romania este situata mai bine decat Bulgaria, care ramane la un rating B+.
Mult mai important, Romania este plasata in aceeasi clasa, sa-i zicem de elita, cu tarile Uniunii Europene. Este drept, in grupa cea mai de jos a acestei clase A, dar totusi in clasa in care riscurile de plasamente financiare (investitii directe, investitii de portofoliu, credite) sunt considerate mici.
Grupul francez reinnoieste, potrivit standardelor sale specifice, calificativul atribuit cu cateva luni in urma de doua mari agentii internationale de rating care au acordat Romaniei asa-numitul „investment grade”, ce constituie un fel de garantie sau chiar o invitatie pentru investitorii straini intr-o tara.
Miscarea facuta de „Coface”, ca si de cele doua agentii internationale de rating, este deosebit de interesanta. Desigur, inainte de toate, trebuie subliniat ca aceasta miscare este benefica pentru Romania, intrucat inseamna dobanzi mai mici si maturitati mai lungi la imprumuturi, precum si impulsuri mai importante pentru investitorii straini. Prin implicatie, si companiile din Romania se vor putea eventual imprumuta din strainatate in cuantumuri mai semnificative si in conditii financiare mai bune.
Interesant, deciziile de „Gradare” mai favorabila a Romaniei au fost luate in ciuda unei deteriorari a tabloului macroeconomic, marcata de incetinirea sensibila a cresterii economice, de ratarea tintei de inflatie, de incertitudinile fiscale si de explozia periculoasa a deficitului extern.
Si mai interesant, includerea intr-o clasa de risc mai scazut a fost decisa in ciuda intreruperii practic a acordului cu FMI, ceea ce subliniaza ca, in miscarile pe care le face, capitalul privat nu tine cont de pozitiile birocratiei financiare internationale decat daca este in interesul propriu. Altfel, pur si simplu ignora pozitiile FMI sau Bancii Mondiale.
Ca factori care au explicat trecerea Romaniei la o clasa de risc mai scazut „Coface” a mentionat: iminenta aderare la Uniunea Europeana, piata interna apreciabila, forta de munca ieftina si calificata, gradul de indatorare la un nivel sustenabil, investitii straine in crestere, consolidarea rezervelor valutare.
Ceea ce „Coface” n-a mentionat si ceea ce oficial nici nu figureaza printre criterii, dar atarna greu, daca nu chiar decisiv, in balanta verdictului de rating in cazul unei tari ca Romania este gradul de deschidere a economiei fata de capitalul privat extern. Acest grad a ajuns practic la maximum in Romania exact in cursul anului 2005. Statul a iesit din sectoarele majore ale economiei in favoarea capitalului privat. Dar nu numai atat, ci de fapt in favoarea capitalului extern! Decizia si controlul in sectoarele-cheie – productia si distributia petrolului, distributia gazelor si electricitatii, productia de otel si ciment, telecomunicatiile, sistemul bancar – apartin de acum in Romania capitalului strain.
O evaluare tocmai din partea capitalului international asupra caracterului si sanselor unei economii aflate intr-o asemenea situatie nu poate trece peste aceste date de interes hotarator pentru capitalul international. Si chiar daca un astfel de criteriu nu se afla in grila, aprecierile de fapt i se subordoneaza.
Facand abstractie de implicatiile pe termen lung, faptul nu este pentru Romania un lucru rau pe termen scurt. Ca invitatie pentru investitori, un rating bun pentru Romania poate contrabalansa problemele grave si preocupante pe care le pune deficitul extern si pe care acesta le va pune in continuare pana cand, tocmai pe baza investitiilor straine, productia in tara va reusi eventual sa tina pasul cu expansiunea consumului.
