Cineva a avut curiozitatea sa inventarieze impozitele si taxele ce trebuie platite in Romania. Si cifra totala – de 225 – a facut renume, fiind invocata mereu si mereu ca o expresie a birocratiei, complicatiilor si hatisului pe care il reprezinta fiscalitatea in Romania. Era insa acum trei ani! Inventarul a fost refacut acum un an: se ajunsese la 380. Dupa estimatiile Ministerului de Finante ar fi, in prezent, vorba de 420 de impozite si taxe. Iar, potrivit aprecierilor Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor din Romania, cifra reala ar fi de aproape 500.
Controversa „aproape 500” – „doar 420” a aparut in cadrul discutiilor pe care reprezentanti ai cercurilor de afaceri le au cu oficialitati in materie asupra fiscalitatii si procedurilor fiscale din Romania. Diferite comisii si grupuri de lucru muncesc de zor pentru a identifica si propune masuri de reducere a birocratiei si simplificare a procedurilor in vederea imbunatatirii mediului de afaceri ca una din principalele conditii ale aderarii la Uniunea Europeana. Se lucreaza practic si la Ministerul Integrarii, si la Ministerul de Finante, si la cel de Justitie, toate cu responsabilitati directe sau indirecte in domeniu.
Din pacate, dupa cum par sa se contureze lucrurile, activitatile depuse in domeniu risca sa se soldeze cu rezultate alaturi de cele realmente necesare. Si aceasta pentru ca preocuparile se focalizeaza pe probleme intr-adevar de fond, de altfel expres supuse atentiei de catre Comisia de la Bruxelles, numai ca realitatile din Romania sunt de o asemenea natura incat diavolul sta in detalii care sunt mai putin luate in vizor. Se discuta, de pilda, de simplificarea si debirocratizarea inscrierii in piata a companiilor, ca si a iesirilor din piata a acestora. De asemenea, dezbaterea asupra fiscalitatii se centreaza pe impozitarea veniturilor si profiturilor, pe rolul impozitelor indirecte, pe o noua menire a impozitelor pe avere, pe posibilitatile de scadere a contributiilor sociale, pe necesitatea sporirii bazei de impozitare spre a se putea face fata exigentelor apartenentei la Uniunea Europeana.
Toate acestea, insa, in timp ce o tendinta destabilizanta, extrem de nociva, se manifesta in Romania: parafiscalitatea! Care inainteaza ca o pecingine si pune stapanire aproape pe tot. Treptat, parafiscalitatea surclaseaza fiscalitatea si, de fapt, ia locul acesteia pe masura ce, sub presiunea cercurilor de afaceri autohtone si straine, cea din urma mai da cand si cand inapoi.
Cifrele anterior evocate arata fara echivoc ca, inaintand debordant, parafiscalitatea bate deja fiscalitatea in Romania. La o analiza atenta, doar vreo 10 procente din cifra de acum trei ani erau reprezentate de impozite propriu-zise, colectate de agentia unica specializata de sub egida Ministerului de Finante. Sunt acele impozite despre care se tot discuta si care fac, direct sau indirect, obiectul negocierilor cu Uniunea Europeana ori FMI.
Aceste impozite au ramas nominal aceleasi. Numarul lor nu s-a schimbat. Astfel incat, daca numarul total de impozite si taxe a ajuns aproape dublu intre timp, faptul se datoreaza numai extinderii abracadabrante a impunerilor parafiscale. Care nu reprezinta altceva decat taxe pentru aprobari, avize, autorizatii. Contravaloarea acestor taxe nici nu ajunge de regula in bugetul de stat, ci la diverse agentii, autoritati, institutii reale sau inventate. Cum apare o noua agentie guvernamentala sau o autoritate de reglementare, aceasta introduce rapid, rapid niscai taxe. Mai rau, pentru a extrage niste bani de la contribuabili persoane fizice si, ce sa mai vorbim, juridice, diferite ministere nu numai ca pretind ele insele diverse taxe pentru autorizari sau aprobari, dar si conditioneaza eliberarea acestora de avize din partea altor institutii, de cele mai multe ori inventate doar pentru a mai percepe alti bani.
Aderarea la UE este, din pacate, un prilej minunat pentru ca parafiscalitatea sa ne cotropeasca inca si mai si. Un noian de noi agentii, autoritati si institutii vor fi infiintate, maldare de noi avize si aprobari administrative vor fi necesare chiar si pentru a te duce pana la coltul strazii, fondurile ce mai scapasera neluate vor fi capturate cetateanului si omului de afaceri.
In aceste conditii, reducerea birocratiei si simplificarea procedurilor in legatura cu probleme de baza, precum intrari sau iesiri din piata ale firmelor, ori perceperea impozitelor, devin biete exercitii de pierdut timpul, in masura in care parafiscalitatea invadeaza totul, rapind vremea atat a individualilor, dar indeosebi a micilor oameni de afaceri, care nu se mai pot ocupa de treburile lor, sfidand bunul-simt si golind buzunarele persoanelor fizice si juridice. Iar daca sub palaria parafiscalitatii avem in vedere si formularistica, pecinginea ne va manca complet, judecand dupa excrescenta maladiva a formularisticii din ultimul timp, care pare sa arate ca de cand s-a inventat computerul functionarimea gaseste o desfatare in a inventa noi si noi formulare tipizate, netipizate, personalizate, nepersonalizate, spre disperarea generala.
