Lucrările de construire a infrastructurii rutiere din România au suferit în perioada 2000-2009 în România cea mai mare creştere de preţuri din Europa Centrală şi de Est (ECE).
Totodată România deţine un alt record nedorit. Este ţara în care lucrările de şosele, câştigate la licitaţie tocmai pentru că firma câştigătoare solicitase preţul cel mai mic, se scumpesc cel mai mult după semnarea contractului. Aspectele apar într-o analiză numită „Jaspers” efectuată la solicitarea Comisiei Europene şi a Băncii Europene de Investiţii asupra unor proiecte derulate în nouă ţări din Europa Centrală şi de Est.
Fiind un raport care îşi propune nu atât să critice, cât să ajute ţările în cauză să îşi amelioreze capacitatea de a construi ieftin şosele tonul raportului este mai degrabă unul diplomatic, blând. Printre rânduri autorii raportului vorbesc însă de slaba capacitate a Companiei de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR), de contractele ce îşi măresc valoarea sau de proasta pregătire a proiectelor.
Proiecte scumpite şi de patru ori
Specialiştii au strâns date în fiecare ţară analizată privitoare la un coş de proiecte de infrastrcutură rutieră. A fost analizată evoluţia preţurilor acestora în diferite momente. Dacă diferenţa între preţul iniţial estimativ al Ministerului Transporturilor şi cel la care se semnează contractul este rezonabilă, ei bine, ea devine maximă între momentul la care se atribuie prin licitaţie contractul şi cel la care proiectul în cauză este definitivat.
Cu alte cuvinte, constructorii cer iniţial preţuri mici , Compania de Autostrăzi îi crede pe cuvânt iar apoi ei, cu acceptul companiei, umflă bine preţurile până când obţin profituri frumuşele. „Urmărind diferenţele de preţ dintre momentul la care proiectul a fost licitat până când acesta este încheiat există riscuri crescute în România ca diferenţele să fie majore (63% dintre proiectele analizate faţă de 48% în alte ţări)”, spune Jaspers.
Mai mult, costul unuia dintre proiectele analizate de consultanţii europeni a crescut de nu mai puţin de patru ori faţă de estimările iniţiale. In plus, România are cele mai mari preţuri pentru lucrări de reabilitare medie a drumurilor din zonă.
CNADNR se bazează la estimarea costurilor foarte mult pe expertiza consultanţilor externi, compania neavând specialişti bine pregătiţi în domeniul costurilor, concluzionează consultanţii europeni.
Primul motiv: imagine proastă în ochii marilor constructori
Marii constructori europeni se ţin deoparte de România, fapt care are drept consecinţă absenţa unei concurenţe puternice şi menţinerea ridicată a preţurilor la lucrările de şosele, afirmă raportul. La majoritatea licitaţiilor de infrastructură se prezintă aproximativ 14 firme în principal din România, Grecia, Turcia, Italia sau Germania.
La majoritatea proiectelor noi participă firmele străine. Constructorii autohtoni fie sunt activi în zona reabilitării drumurilor existente, fie în calitate de subcontractori ai firmelor străine.
Firmele româneşti preferă să liciteze singure la lucrări, mai puţin în situaţia în care sunt obligate să se asocieze pentru a îndeplini cerinţele de calificare. Asocierile dintre companiile străine şi cele autohtone sunt rare, iar companiile autohtone înfiinţate înainte de 1990 au dispărut.
Mai multe firme elene s-au retras din România ca urmare a dificultăţilor economice din ţara de origine şi alte câteva firme italiene au plecat drept consecinţă a disputelor avute cu CNADNR. „Este o lipsă a competiţiei care duce la preţuri mari de construcţie.
Dată fiind mărimea pieţei româneşti şi mărimea unor proiecte ar fi trebuit să existe mult mai mulţi contractori străni şi nume importante de firme”, afirmă Jaspers. Firmele mari se abţin să intre din cauza percepţiei că există în continuare corupţie, scena politică e instabilă iar legislaţia se schimbă rapid, afirmă consultanţii europeni.
Al doilea motiv: birocraţia oficialităţilor
Piaţa locală a construcţiilor nu este foarte flexibilă, afirmă autorii raportului. Aceştia dau exemplu documentaţiilor de licitaţie scrise doar în limba română. Poate dura şi doi obţinerea autorizaţiei pentru o balastieră iar cele două-trei rafinării întră în revizii primăvara, adică tocmai când începe sezonul lucrărilor de drumuri. „Sunt prea mulţi contractori care concurează pe prea puţine bunuri”, afirmă Jaspers.
Mai toţi miniştrii Transporturilor din ultimii ani nu numai că nu au încurajat firmele mari străine de construcţii să vină în România, ci, dimpotrivă, au lansat atacuri publice împotriva acestora.
Fostul ministru Radu Berceanu a menţionat în mai multe rânduri că firmele străine vin în Româania doar cu un laptop iar apoi subcontractează lucrările companiilor autohtone. Mai recent, ministrul Anca Boagiu a ameninţat constant cu trimiterea constructorilor străini la aeroport spre ţările de baştină, fiind foarte rezervată în a vorbi despre eşecurile constructorilor români şi majorările de preţuri cordate acestora.
Al treilea motiv: Lipsa de pregătire a guvernanţilor
O altă problemă este lipsa de pregătire a angajaţilor Companiei de Autostrăzi , arată raportul Jaspers. Există o importantă lipsă de expertiză guvernamentală în domeniul proiectelor ceea ce duce la probleme cu estimarea costurilor, ingineria proiectelor orientată spre costuri mici şi cu managementul riscurilor în proiecte.
„Există o degradare a standardelor de pregătire a proiectelor (pregătire licitaţie, proiectare, selecţie constructor ) şi standarde nesatisfăcătoare ale activităţilor de consultanţă ceea ce duce în final la creşterea costurilor de construcţie”, afirmă specialiştii Jaspers.
Specialiştii buni care au vechime (5-20 de ani) au plecat spre sectorul privat, unde salariile sunt superioare, iar în companie au rămas angajaţi mai puţin pregătiţi şi nemotivaţi. Deciziile politice au dus la licitarea unor proiecte insuficient pregătite, mai ales că există o tradiţie de a licita proiecte concepute doar până într-o fază preliminară, iar grosul muncii de investigare şi de proiectare rămâne în sarcina constructorilor. Există o lipsă a planificării pe termen lung a proiectelor.
Al patrulea motiv: inflaţia, salariile în creştere şi cursul
Faţă de restul ţările ECE, indexul de creştere a preţurilor din construcţii din România a fost în toţi anii de după 2000 superior ratei inflaţiei. „În timp ce rata medie a inflaţiei a fost în perioada 2000-2008 de 14% indexul de creştere a preţurilor construcţiilor a fost de 18%”, spune raportul.
Dacă în toată perioada menţionată preţurile de consum s-au dublat, în cazul lucrărilor de construcţii creşterea a fost de 295%.Cauzele creşterii sunt cererea mare de locuinţe din partea tinerilor cu venituri în creştere, cererea mare de spaţii de birouri, investiţiile străine dar şi fondurile europene intrate în ţară. In plus piaţa locală nu este foarte flexibilă.
După 2005 leul a avut o tendinţă de apreciere faţă de euro ceea ce a pus presiune pe scumpirea preţurilor lucrărilor de infrastructură exprimate în moneda europeană. Creşterea substanţială a salariilor a fost o altă cauză. Ca urmare a deschiderii graniţelor pentru forţa de muncă românească mulţi constructori au plecat, iar aşteptările salariale au crescut.
Costul forţei de muncă în construcţii a crescut peste costul lucrărilor propriu-zise, mai precis s-a majorat de 5 ori în perioada 2000-2007. Raportul a fost realizat la finele anului trecut însă a fost făcut public recent.
