Premierului Tariceanu i-a scapat porumbelul. Un porumbel vestitor de rele. Domnia sa a spus ca trecerea Registrului Comertului la Camera de Comert si Industrie ar fi o miscare "inteleapta". Cu alte cuvinte, foarte pe scurt, ar fi intelept ca o structura care detine toate datele despre companiile private sau de stat din Romania sa devina privata. Un conflict grosier de interese! Care a mai existat din pacate in Romania! si numai intr-o conjunctura anume, institutia cu pricina a ajuns unde trebuia sa-i fie locul: sub jurisdictia statului roman, reprezentat de exact cine trebuia (respectiv Ministerul Justitiei)! Acum ar urma ca institutia respectiva sa redevina privata, reinviindu-se, in deplina cunostinta de cauza, o situatie pe cat de ilegala, pe atat de imorala.
Nu ne intereseaza catusi de putin conflictul – de altfel penibil – din sanul miscarii patronale din Romania, cu reverberatii grave si jenante si la nivelul activitatii camerelor de comert si industrie. Pornita prost de la inceput, aceasta activitate a facut obiectul unor interminabile dispute intre grupuri de interese, dispute duse de fapt pentru controlul asupra patrimoniului si asupra banilor de care poate dispune Registrul Comertului din taxele de inmatriculari si evidenta ale tuturor firmelor din Romania, precum si din comisioanele de aprobari si avizari. Profitand de aceste dispute, Guvernul Nastase a facut, la vremea sa, o miscare cu adevarat inteleapta, de trecere a Registrului Comertului sub jurisdictia Ministerului Justitiei. Anumite grupuri de interese din sistemul cameral n-au renuntat insa si vor osul de ros. Prevalandu-se de legaturi cu partidul la guvernare si cu alte cercuri politico-economice influente, acestea manevreaza de mult pentru intoarcerea Registrului Comertului sub jurisdictia Camerei de Comert si Industrie, adica pentru ajungerea in mana lor, caci intre timp au transat in favoarea lor disputele din miscarea camerala.
Nu poate sa ne prosteasca nimeni. Evident, potrivit oricarui considerent de concurenta loiala, nemaivorbind de vreunul de morala sau corectitudine politica, trecerea Registrului Comertului in administrarea sistemului cameral nu se justifica. Autorizarea functionarii unei firme face obiectul unei hotarari judecatoresti, adica al unei instante de stat. Evidenta se cere a fi tinuta de un arbitru neutru, cel mai nimerit fiind in acest caz tot statul insusi. Sa nu mai vorbim ca nu este deloc corect, nici politic si nici competitional, ca unii sa dispuna de datele de afaceri ale altora, confidentiale sau disbursabile doar contra cost, numai pentru ca sunt "la putere" in structurile camerale. Nici nu mai spunem ca peste tot in lume Registrul Comertului se afla in parohia statului, indiferent daca, in functie de organizare, la Justitie sau la Interne. si se afla in parohia camerelor de comert doar acolo unde aceste din urma structuri sunt ele insele parastatale, si nu private.
Sustinerea unor grupuri de interese in defavoarea altora este poate de inteles si, intr-o anumita masura, este admisibila. Dar in cazul in speta trebuie facuta despartirea neta intre sustinerea unui grup de interese si soarta unei institutii publice care trebuie sa ramana publica, sub jurisdictia unui arbitru cel putin in principiu impartial, si nicidecum sa fie data pe mana unora dintre jucatorii pietei, indiferent care ar fi acestia. Ca, dupa cum s-a bavardat prin targ si apoi chiar oficial, banii obtinuti de Registrul Comertului ar urma sa fie canalizati spre a ajuta exportatorii constituie o poveste de adormit recrutii (si nici nu mai avem recruti, caci sistemul de inrolare in armata este bazat pe voluntariat)!
