Fostul prezentator al BBC, în prezent realizator de programe pentru Travel Channel, a explicat pentru „România Liberă” cum poate fi salvată şi cum poate fi exploatată turistic „ultima zonă sălbatică a Europei”.
Documentarul “Wild Carpathia” realizat de Charlie Ottley prezintă zona munţilor Carpaţi şi pădurile seculare ale Transilvaniei, obiceiurile şi tradiţiile dar şi ocupaţiile ancestrale ale ţăranilor. În finalul peliculei, Ottley îl are ca invitat pe Prinţul Charles pe care îl prezintă drept un „admirator devotat” al Transilvaniei.
Documentarul s-a bucurat de un succes enorm, fiind tradus în 20 de limbi şi difuzat în 120 de ţări.
România Liberă: Cum aţi hotărât să vizitaţi România?
Charlie Ottley: Am auzit de ameninţarea care planează asupra a tot ceea ce zona Carpaţilor a păstrat sălbatic în ea. Drept urmare, am decis să fac ceva pentru ca oamenii să conştientizeze acest pericol.
RL: De ce alte locuri din lume v-a reamintit Transilvania?
CO: Nu am văzut nicăieri în lume un loc similar cu Transilvania. Sunt, într-adevăr, multe locuri unde traiul asigurat din producţia proprie (din propria gospodărie şi aici mă refer la carne, legume, fructe) este destul de răspândit. Însă, această regiune din Carpaţi reprezintă singurul loc din întreaga Europă unde se mai întampla asta.
RL: Care sunt pericolele care ameninţă regiunea?
CO: Defrişările datorate marilor afaceri şi construcţiilor făcute ilegal. Procesul de restituire a pădurilor s-a făcut adesea în favoarea unor oameni care nu pun preţ de moştenirea culturală a acestei zone (mă refer la sălbăticia ei şi la faptul că nu a fost alterată), ci doar pe semnificaţia ei comercială urmărind să producă cherestea. Asta înseamnă că ei, în mod normal, vor căuta să exploateze această regiune. Apoi, există mari companii miniere care vor să exploateze resursele naturale fără să le pese de mediul înconjurător. Dorinţa de modernizare a condus spre introducerea unor tehnici agricole intensive de exploatare a pământului încurajându-se monocultura şi periclitând ecosistemul. Dezvoltarea iresponsabilă a dus la apariţia unor atracţii turistice ridicole precum centre pentru ski care nu funcţionează corespunzător. S-au construit noi drumuri exact în căile naturale de deplasare a animalelor şi care, astfel, le ameninţă supravieţuirea.
RL: Cum poate deveni zona o atracţie turistică fără a-şi pierde din autenticitate?
CO: Uitaţi-vă la „Yellowstone Park” şi cât de mutl profit generează de pe urma turiştilor. De ce nu creaţi un Parc Natural al Carpaţilor pentru ca această comoară ancestrală să poată fi vizitată de oamenii din întreaga lume? Puteţi avea tot ceea ce vă trebuie: locuri amenajate în natură de unde poţi vedea urşi şi lupi, case tradiţionale care pot oferi locuri de cazare, unele dintre cele mai bune zone pentru organizarea de trasee montane, căţărări din întreaga lume, turism de aventură, călărie, turism istoric, vizite la vechile ruine dacice, ape termale, pescuit, curse de biciclete prin munţi sau cu bărcile prin ape repezi, mâncare proaspătătă şi sănătoasă produsă în gospodăriile oamenilor, vin. E datoria României, ca naţie, să înţeleagă ce diamant fără cusur are în mâinile sale înainte de a-l scoate la licitaţie ca pe un mizilic.
RL: Prinţul Charles v-a recunoscut faptul că se trage din Vlad Ţepeş…
CO: Prinţul Charles este un susţinător devotat al Transilvaniei şi are o dragoste adâncă şi o conexiune aparte cu acest peisaj. Faptul că a folosit în discursul său relaţia cu Vlad Ţepeş a fost un gest de bunătate faţă de noi, ştiind că asta ar aduce mai multă publicitate zonei şi mesajul va ajunge către un public mai răspândit. Asta nu înseamnă că nu este rudă îndepartată cu Vlad Tepeş.
RL: Care ar trebui să fie rolul ţăranilor şi a satului într-o Românie urbană?
CO: În afara faptului că păstrează o moştenire culturală şi istorică extraordinară, aceste sate menţin viu ecosistemul şi biodiversitatea în care ele însele înfloresc. Din aceste motive şi pentru că menţin nealteral mediul înconjurător, locuitorii acestor sate ar trebui sprijiniţi. O modalitate de a o face este crearea mai multor parcuri naţionale care să încorporeze aceste zone şi prin care să se încurajeze ecoturismul ca o modalitate de a avea un venit în plus.
RL: Credeţi că oamenii pe care i-aţi întâlnit s-ar putea adapta în altă parte?
CO: Oamenii sunt la fel pretutindeni. Tradiţiile şi credinţele lor pot varia, dar natura umană este esenţial universală. Oamenii din Transilvania se pot adapta la fel de uşor precum un nativ american sau un locuitor al unui trib african, un londonez sau un norvegian în oricare altă parte a lumii sau în oricare altă cultură. E drept ar trebui să se stingă câteva generaţii dar ei se vor adapta, în final, din necesitate.
RL: Vă imaginaţi Transilvania peste zece ani…
CO: În ritmul actual de modernizare, multe dintre aceste peisaje nealterate vor dispărea şi aceeaşi soartă o vor avea pădurile virgine. Pentru a vă lămuri despre ceea ce vorbesc uitaţi-vă la ce s-a întâmplat în Elveţia şi Scoţia.
