Robinetul cu bani din America începe să se închidă. Bursele scad, aurul se duce de-a berbeleacul, pieţele emergente sunt afectate. Cu rambursări importante la uşă în contul datoriei publice externe, România nu stă deloc bine.
Şeful Fed, Bernanke, a vorbi ieri în jargonul financerez despre o retragere treptată a băncii centrale din programul de cumpărare de bonduri (un mod elegant de a denumi tipărirea de bani) până la jumătatea anului viitor. Dobânzile rămân la nivelul mării până în 2015, dar trendul pare deja setat. Cine o să aştepte liniştit să iasă din pieţe abia când evenimentele anunţate se produc? Bursele fuseseră umflate de banii ieftini pompaţi de băncile centrale, investitorii cu scaun la cap marchează profiturile înaintea turmei. Toţi indicii erau ieri roşii, aurul pierdea 3%, monedele emergente scădeau serios faţă de euro (-0,7% leul, -0,6% zlotul, -0,35% forintul-era fotografia orei 14) după ce euro scăzuse la rândul lui agresiv faţă de dolar în ultima zi (de la o paritate de 1,33 la 1,31). Nu pare exagerat, dar aveţi în minte că vorbim de evoluţii zilnice, când vom trage linie peste un an ar putea fi mai mult. La BNR, cursul a ajuns 4,53 lei/euro de la 4,49 ieri. Este aproape de maximul anului de 4,55 lei/euro şi nu credem din păcate, că se va opri aici.
Odată tăvălugul retragerii stimulentelor monetare din pieţe pornit, vom avea luni bune de corecţii. Sigur, mai este până în 2014, dar mulţi vor dori să fure startul aşa că nu vă aşteptaţi să vedeţi multă vreme euro “ieftin” (cu atât mai puţin dolar ieftin). BNR are spaţiu relativ îngust de manevră cu graficul de rambursări în contul datoriei externe asumat (cam 10 miliarde euro în următorii 2 ani); debitorii în valută au motive să se întristeze (mai ales că legea falimentului personal e amânată sine-die) iar exportatorii să jubileze. Oricum, şansele ca investiţiile străine directe să-şi revină în acest context scad spre zero, bine măcar că intră valută din exporturi.
Veştile sunt proaste nu doar pentru burse (în SUA depăşiseră maximele istorice pe baza infuziilor de lichiditate) şi valute emergente dar mai ales pentru eventualele privatizări demarate de stat. Investitorii vor fi mult mai zgârciţi cu banii odată ce aversiunea la risc revine. Aurul suferă cel mai mult fără “banii din nimic” ai Fed, declinul de la începutul anului ajungând la 20% (argintul a scăzut chiar mai mult, de la 33 la 21 dolari/uncia).
Deşi refrenul post 2009 a fost “fugiţi, vine hiper-inflaţia” se pare că avem în faţă mai degrabă încă un episod deflaţionist. Vedem mai apoi ce urmează-tipărire contra-cronometru, taxă pe depozite pentru a determina investiţii forţate, etc?. Până cand se limpezesc lucrurile ar trebui evitate cheltuielile excesive, creditele în altă valută decât cea în care aveţi veniturile, invetiţiile la bursă în căutarea minimelor temporare (“buy the dips”).
