Banca Naţională pregăteşte nişte norme de creditare atât de restrictive încât ar fi fost bine venite în 2007.
România a ajuns să sufle în iaurt, după ce s-a fript cu ciorba creditelor. Dacă noile propuneri ale BNR vor intra în vigoare, puţinii români care încă mai puteau lua credite se vor găsi în situaţia de-a aduce garanţii de 133% din valoarea împrumutată sau un avans de minimum 30% pentru creditele imobiliare în monedă străină şi să se împrumute pe maximum cinci ani. De asemenea, ei vor trece printr-un test de stres care le va micşora plafonul maxim al ratei în funcţie de riscul valutar, cel de creştere a dobânzii sau cel de scădere a veniturilor.
Test de stres
De exemplu, o persoană care are acum venituri nete echivalente cu 500 de euro şi care vrea acum să ia un credit îşi poate permite o rată de 250 de euro (plafonul maxim de îndatorare admis de BNR diferă de la bancă la bancă). La această rată şi o dobândă de 10% pe 10 ani, împrumutatul va putea pleca acasă cu aproximativ 19 mii de euro.
După intrarea în vigoare a noilor norme, durata maximă a creditului se reduce la cinci ani, ceea ce înseamnă din start o reducere a creditului la 12 mii de euro. După care banca întreabă: „Ce se întâmplă dacă euro se depreciază cu 35,5%, dobânda creşte cu 0,6%, iar veniturile scad cu 6%?” Salariul net devine 470 euro, rata maximă doar 173 euro iar dobânda creşte la 10,6%. Creditul maxim accesibil este în acest caz de numai 8 mii de euro, cu mult sub jumătate faţă de cât se cordă acum.
E leul o soluţie?
Teoretic, clientul se poate îndrepta spre creditele în lei, însă în cazul acesta dobânda efectivă creşte la cel puţin 15%. În lipsa riscului valutar, clientul va putea împrumuta echivalentul în lei a aproximativ 9 mii de euro, însă rata este egală cu cea a unui împrumut în valută de 12 mii de euro.
Băncile au încercat să reducă marjele practicate pentru creditele în lei, însă sunt în continuare limitate de nivelul dobânzii de politică monetară a BNR, care este acum la 6,25%, adică cel mai înalt nivel din Uniunea Europeană. Pentru comparaţie, Banca Centrală Europeană furnizează lichiditate băncilor pentru o dobândă de numai 1,5%, iar Banca Elveţiei dă credite gratis.
Efecte colaterale
Principalul motiv pentru care BNR ia aceste măsuri este teama că vor continua să crească împrumuturile neperformante. Ele au ajuns deja la 14%, ceea ce presupune costuri greu de suportat pentru bănci.
Totuşi, marea problemă în acest moment nu este că s-ar mai grăbi cineva să ia sau să dea credite imprudente, ci, dimpotrivă, aceea că din lipsa împrumuturilor pentru companii şi pentru populaţie economia nu reuşeşte să-şi revină.
De asemenea, înăsprirea în cazul creditelor imobiliare forţează scăderea preţurilor, lucru care ar duce la creşterea executărilor silite şi ar pune şi mai mare presiune pe bilanţurile băncilor.
Noile condiţii de creditare
Maximum cinci ani scadenţă pentru creditele de consum.
Garanţii de 133% din valoarea împrumutatâl.
Minimum 30% avans pentru creditele imobiliare în valută şi 15% pentru cele în dolari.
Simularea gradului de îndatorare la o apreciere de 35,5% a euro, 40,9% a dolarului sau 52,6% a francului elveţian ori a altor valute, concomitent cu o creştere a dobânzii cu 0,6% şi o scădere a veniturilor cu 6%.
