După intrarea în vigoare a Legii nr.288/2010 pentru aprobarea OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, APC a demarat Campania Națională de Informare și Reprezentare în Instanță a Consumatorilor de Bunuri și Servicii „Spune NU clauzelor abuzive!”, cu scopul de a sprijini consumatorii în vederea eliminării clauzelor abuzive din contractele de credit aflate în derulare prin reprezentarea acestora în instanță, campanie în cadrul căreia au fost efectuate următoarele activități:
– elaborarea unui ghid pentru consumatori care conține sfaturi pentru consumatorii de servicii financiare la încheierea contractelor de credit sau care sunt în perioada de executare a contractelor de credit http://www.apc-romania.ro/ro/i-intrare-vigoare-oug-50-contracte-credit/MjAtMg.html;
– elaborarea procedurii de soluționare a disputelor dintre consumatori și instituțiile bancare care a fost adusă la cunoștința consumatorilor în cadrul diferitelor întâlniri organizate de clienții nemulțumiți ai băncilor;
– acordarea de consultanță juridică gratuită tuturor consumatorilor care s-au adresat asociației în vederea identificării clauzelor abuzive din contractele de credit încheiate cu instituțiile bancare.
Prin astfel de acţiuni Asociația Pro Consumatori dorește să contribuie, pe baza experienței acumulate în cei 27 de ani de la înființare, la perfecționarea căilor și metodelor de protejare a drepturilor consumatorilor prin găsirea de soluții inovative care pot fi folosite în viitor în acest demers în beneficiul consumatorilor.
În România, în ultimul deceniu, un număr semnificativ de soluții favorabile consumatorilor cu împrumuturi denominate în valută au fost obținute în instanțe împotriva băncilor sau a instituțiilor financiare nebancare. Judecătorii au constatat caracterul abuziv al clauzelor contractuale introduse în contractul de împrumut și nulitatea absolută a acestor clauze. De asemenea, în contextul crizei economice și financiare globale declanșate de prăbușirea bruscă a sistemului bancar ca urmare a deprecierii și/sau fluctuațiilor ridicate a monedelor naționale împotriva „monedelor sigure“, teoria imprevizibilității devine o instituție de drept deosebit de importantă.
Teoria impreviziunii
Totodată, am analizat riscul valutar asociat împrumuturilor în valută străină, atât prin supunerea examinării de către instanță a clauzelor prin care consumatorul trebuie să-și asume riscul dat de schimbarea circumstanțelor executării contractului, cât și ce poate fi obținut de consumator, prin cererea de reechilibrare a înțelegerii părților și/sau prin anularea clauzei care a dezechilibrat în mod semnificativ obligația consumatorului de a suporta orice risc.
În ceea ce privește teoria impreviziuniii, condiții cerute pentru a se putea invoca impreviziunea sunt:
În primul rând, trebuie să existe un dezechilibru major și evident între prestațiile pe care părțile le au de efectuat, adică acest dezechilibru să fie atât de pregnant încât îl pune pe debitorul obligației respective într-o situație extrem de gravă, de dezavantajoasă, dacă și-ar îndeplini prestația. Codul civil vorbește, așadar, despre o obligație devenită excesiv de oneroasă (împovărătoare, dezavantajoasă), aceasta fiind singura ipoteză în care o parte poate invoca teoria impreviziunii. Pentru a da o mai mare claritate acestei situații, legea precizează expres că o obligație devenită doar oneroasă (și nu excesiv de oneroasă) nu poate constitui temei pentru o parte în a invoca impreviziunea.
Trei condiţii
Acest eveniment trebuie să îndeplinească în mod cumulativ, pentru a putea fi acceptat ca izvor al unei situații de impreviziune, trei condiții:
1. să apară sau să devină cunoscut părții dezavantajate după încheierea contractului și, în mod rezonabil, să nu fi putut fi luat în considerare la momentul încheierii contractului de către un consumator diligent;
2. să se afle în afara controlului părții dezavantajate; dacă partea putea prevedea sau putea înlătura efectele acestui eveniment nu se mai poate invoca impreviziunea;
3. riscul evenimentelor să nu fi fost asumat de partea dezavantajată.
Cel de-al doilea element este impreviziunea propriu-zisă, adică dezechilibrul între prestații să se producă într-un mod cu totul neprevăzut, niciuna dintre părți neștiind ce se va întâmpla într-un viitor (prin definiție, îndepărtat) cu valoarea prestațiilor la care părțile s-au obligat. Dacă acest element al neprevăzutului nu există, nu putem vorbi despre aplicarea teoriei impreviziunii, partea aflată într-o situație defavorabilă neputând invoca regula rebus sic stantibus (expresie latină utilizată pentru a denumi clauza conform căreia ori de câte ori apar evenimente imprevizibile de natură a schimba condițiile contractuale, se va menține situația existentă la momentul încheierii convenției). De asemenea, nu există situație de impreviziune atunci când executarea obligației a devenit imposibilă din cauza unui eveniment de forță majoră și nu ca urmare a devenirii extrem de oneroase a obligației; într-o astfel de situație vorbim, desigur, despre problema riscului contractual și nu despre situația de impreviziune.
În contractele de împrumut există încă o serie de clauze care încalcă deja normele juridice (Legea 193/2000) și anumite clauze au fost deja dovedite ca fiind ilegale și pot fi considerate clauze abuzive pentru că nu au fost negociate direct cu clientul și nu sunt în favoarea acestuia, ba chiar sunt și contrare bunei credințe. Ar fi dorit să se aducă modificări actualei legi privind clauzele abuzive pentru clarificarea acestor aspecte care se referă și la mecanismul juridic menționat mai sus (privind aplicarea principiului teoriei impreviziunii), pentru a se face o diferență între reechilibrarea contractului sau pentru a elimina efectele acestor clauze atunci când dezechilibrul contractual se manifestă datorită prezenței clauzelor abuzive.
Instanţa poate pune presiune
De asemenea, Legea 193/2000 ar avea o mai mare eficiență în ceea ce privește aplicarea hotărârilor judecătorești date împotriva profesioniștilor care au încălcat prevederile ei dacă ar veni cu precizări clare privind executarea hotărârii și sancțiuni drastice în caz de nerespectare a acestora.
Instanța nu poate schimba singură clauzele considerate abuzive din contract, dar va putea forța profesionistul să schimbe toate contractele de adeziune în curs de desfășurare, atunci când se constată că o astfel de clauză abuzivă este prezentă în contract, precum și să elimine clauzele abuzive din contractele pre-formulate care sunt destinate utilizării în activitatea profesionistului, așa cum prevede art. 13 alin. (1) din Legea nr. 193/2000. În cazul în care instanța constată că nu există clauze abuzive în contract, va anula procesul-verbal emis de către reprezentantul ANPC, conform legii.
Aceste clauze abuzive din contractele de împrumut trebuie eliminate chiar și în cazurile în care consumatorii nu le-au denunțat încă. Dezechilibrul economic dintre consumatori și bănci este evident și lipsa previziunii în desfășurarea contractelor consumatorilor are efecte grave. În contractele de adeziune, consumatorii nu au nicio opțiune decât să adere la contract, negocierea fiind imposibilă. Deci, considerăm că este necesar să eliminăm toate clauzele abuzive în contractele de acel gen și să asigurăm predictibilitatea contractelor dacă vrem să protejăm consumatorii. În plus, este necesar să se respecte actele normative care prevăd drepturile consumatorilor de a fi informați pe deplin, în mod corect și complet cu privire la principalele caracteristici ale produselor și serviciilor furnizate de societățile comerciale.
Din păcate, în ultimii ani, băncile nu au dat dovadă de onestitate și transparență în procesul de creditare a consumatorilor români. Publicitatea înșelătoare și alte tehnici de marketing bancar, coroborate cu lipsa de reacție a unor instituții ale statului român la aceste practici comerciale, au condus la îndatorarea și sărăcirea a sute de mii de familii, proces ce a generat foarte multe drame sociale. Lăcomia băncilor și pasivitatea instituțiilor statului român au condus, în final, la scăderea încrederii consumatorilor români în produsele de creditare clasice oferite de bănci. Educația financiară a consumatorilor români lipsește cu desăvârșire, statul român nu alocă fonduri pentru campanii de acest gen, iar băncile nu au niciun interes să se implice în astfel de proiecte, fapt ce va genera în câțiva ani alte mii de drame sociale.“
conf. univ. dr. Costel Stanciu – președinte APC
Deși există încă un drum lung de parcurs, consumatorii români nu își pierd speranța că drepturile lor vor fi mai bine protejate prin armonizarea legislației Uniunii Europene cu legislația națională. După anii de luptă împotriva abuzului de putere economică primul pas în apărarea drepturilor lor o constituie, în mod evident, o legislație mai bună. Situația consumatorilor români poate să nu fie unică în Europa și se pare că același model poate fi văzut în majoritatea situațiilor din alte țări: nivel scăzut al cunoștințelor financiare ale consumatorilor, lipsa responsabilității băncilor în ceea ce privește împrumuturile, reacția slabă a autorităților, nu numai la metodele utilizate de bănci, dar și în ceea ce privește implicarea în educația publică. Situația a început să se schimbe, dar dureros de încet pentru cei afectați și care încă se confruntă cu o reacție foarte puternică din partea băncilor. Este foarte important că lucrurile despre care organizația noastră a avertizat încă din 2004-2005, cum ar fi supraîndatorarea sau creditarea iresponsabilă, se află încă în dezbaterea publică și există, chiar dacă se fac pași prea mici pentru a îmbunătăți situația celor afectați și pentru a preveni apariția unor astfel de situații în viitor.“
Calu Monica, jurist expert în Dreptul Consumului la Asociația Pro Consumatori
