Dupa o acerba disputa in culise, lucrurile pareau sa se aseze pe un fagas cat de cat normal in ce priveste asa-numitele SIF-uri (societati de investitii financiare), un fel de fonduri de investitii si, s-ar putea spune, principali actori pe piata bursiera din Romania. Fata de o disipare maxima (nici un posesor de titluri SIF nu putea detine mai mult de 0,1% din total) s-au facut presiuni pentru un prag mai inalt, de natura a atrage bani proaspeti, in cuantumuri mai importante, care sa consolideze pozitiile pe piata ale SIF-urilor si perspectivele lor. S-a vorbit de 1%, dar si de 5%, pana la urma parand a se cadea de acord ca pragul de 1% ar fi un compromis satisfacator, mai ales in interpretarea ca drept de vot. Cu alte cuvinte, sa se poata, individual, dobandi si mai mult decat 1%, numai ca dreptul de vot s-ar fi limitat tot la 1%. Baronii SIF-urilor – caci si SIF-urile au baronii lor! – au intervenit, au amenintat ca vor fi folosite detinerile de 30% ale SIF-urilor in BCR pentru a se pune bete in roate finalizarii efective a procesului de privatizare a acesteia si Camera Deputatilor a votat cum au cam vrut baronii: un prag maxim de 1%, nu numai ca drept de vot, ci si ca detinere in sine si in plus nu doar ca prag individual, ci si ca prag pentru investitori care actioneaza concertat. Mai mult, cei care eventual au cumparat titluri SIF peste limita de 1% vor trebui sa vanda diferenta. Dintr-o data interesul investitorilor pentru SIF-uri a palit si cotatiile acestora in bursa au scazut. Complicatii imense apar. Obligarea vanzarii unor proprietati (indiferent de natura lor) este neconstitutionala. In plus, nu se precizeaza o procedura de vanzare daca dobandirea a avut loc concertat. Unii detinatori cunoscuti in piata au si declarat ca nu vor vinde.
Toate acestea constituie doar un episod – nici primul si, probabil, nici ultimul – din istoria nefericita a acestei expresii de fals capitalism pe care au reprezentat-o inca de la inceput SIF-urile. Ceea ce au constituit acestea prin conceptie si reguli nu a fost si nu este capitalism. Ceea ce au incercat – si pana acum au reusit – sa impuna ca reglementari in SIF-uri baronii acestora nu este capitalism, daca tara asta tot s-a decis sa treaca de la comunismul colectivist la capitalism, de la devalmasie la proprietatea privata. Numai capitalisti nu sunt baronii SIF-urilor, chiar daca nu-si mai incap in piele de cat de capitalisti se dau! Chiar daca ai fost impotriva privatizarii BCR – cum este si cazul semnatarului acestor randuri, din motive de pastrare a unor pozitii romanesti in sistemul bancar -, nu poti sa fii de acord ca bete in roate in calea procesului respectiv de privatizare, odata pornit, sa vina din partea unor structuri despre care nu se intelege clar ce sunt si intersele cui le apara.
SIF-urile constituie expresia fara echivoc a faptului ca un lucru care porneste prost nu poate merge bine. SIF-urile reprezinta subprodusul asa-numitei privatizari in masa, proces neeconomic si populist, conform caruia 30% din capitalul privatizabil urmau sa ajunga gratuit in posesia populatiei adulte a tarii. Pentru ca distributia de actiuni catre actionarii individuali nu se putea face direct, s-a inventat constituirea a 5 institutii numite Fonduri ale Proprietatii Private (FPP), care au primit sarcina de a gestiona aceasta parte de 30% din capital pana la distribuirea propriu-zisa de actiuni. Daca procesul de transformare in actionari propriu-zisi ar fi durat, sa spunem, sase luni, nu ar fi fost nici o problema. Dar pentru ca legea in mod deliberat n-a prevazut vreo limita de timp in acest domeniu, cei care s-au insurubat, pe criterii politice, pe la FPP au avut tot interesul ca procesul sa dureze cat mai mult. Si timp de cinci ani, cat a durat de fapt procesul, s-au si impiciorongat bine-bine pe acolo, si-au luat masini scumpe, si-au construit sedii somptuoase, desigur pe banii populatiei si fara sa dea populatiei nici un fel de dividend, la care aceasta avea dreptul, caci ea, populatie adulta, era de fapt actionarul! Inca si mai rau. Cand procesul privatizarii in masa s-a terminat, aceste structuri, care apareau in sfarsit inutile, desi de la bun inceput n-au fost de vreun folos, s-au transformat in SIF-uri, dandu-se, nevoie mare, drept private! Adica cum private?! S-au constituit printr-un cadou de la stat, adica de la biata populatie, n-au dat nimic populatiei si apoi cativa impiciorongati pe acolo s-au dat capitalisti! E rau de tot pentru ca au devenit baronii SIF-urilor cu acte in regula!
SIF-urile constituie cea mai mare sfidare la adresa populatiei din Romania si rusinea capitalismului din Romania. Capitalism prin cadou de la stat, acesta nu-i capitalism! Mai rau decat in cazul structurilor private constituite prin furt, pentru ca macar cei care au furat s-au ostenit cu ceva. SIF-urile nu s-au ostenit cu nimic. Exista atatea structuri private, care abia daca mai rasufla, oprimate de legi neprietenoase si impozite ruinatoare, si SIF-urile traiesc bine mersi, nu trebuie sa manifeste vreo capacitate manageriala sau vreo abilitate in valorificarea conditiilor pietei! Pentru ca si-au creat asemenea reglementari privind functionarea structurilor respective, incat le-au transformat intr-un fel de cetati inchise, inexpugnabile, care doar mai trimit din cand in cand cate o ghiulea brizanta in statul care le-a facut cadoul si in populatia care le suporta. Arma principala a constituit-o santajul cu actiunile pe care le-au detinut la banci si pe care le-au obtinut ca parte integranta a cadoului pe care l-au primit in urma cu ani.
Opozitia acerba a baronilor SIF-urilor fata de o deschidere mai mare a acestor structuri financiare catre investitori – respectiv fata de un prag mai inalt al detinerilor de titluri – nu este expresia vreunei griji fata de cei multi, prin ale caror inocenta si credulitate s-au constituit SIF-urile fepepiste, ci a unei sordide preocupari de a nu le lua cineva scaunul pe care i-a asezat incalificabilul capitalism de cadou.
Ironia sortii este ca SIF-urile au ramas, cel putin in segmentul bursier, singurul vehicul de anvergura cu capital romanesc in piata dupa ce statul roman a cedat capitalului strain controlul axei majore a economiei. Faptul da intreaga masura a tragicomediei in care a ajuns Romania, daca singurii ramasi sa mai reprezinte interesele economice romanesti sunt baronii SIF-urilor, care au uitat de Romania chiar de cand au primit de la aceasta cadouri pe tava.
