Băncile nu se înghesuie să dea credite ocupate să ramburseze liniile de finanţare băncilor-mamă, populaţia şi micile firme nu dau năvală să le ceară iar dobănzile la lei bat minime istorice. Cei mai norocoşi sunt debitorii în lei la “Prima Casă” şi statul care se împrumută tot mai ieftin, iar cei mai supăraţi deponenţii care văd deja în cont dobânzi real-negative.
De marţi Robor la 3 luni, indicatorul luat în considerare de majoritatea băncilor la calculul dobânzilor la credite (dobânda =Robor plus marja băncii), a intrat sub 2,5%. Este o evoluţie interesantă având în vedere că dobânda de politică monetară este de 4%. Cu alte cuvinte, acest reper nu mai funcţionează, sunt atât de mulţi lei în piaţă iar interesul pentru aceştia atât de mmic, încât dobânzile la care se împrumută între ele băncile au intrat seriros la apă. Cum s-a ajuns aici? În primul rând, BNR împrumută fără restricţii (de sumă) bani sistemului bancar la licitaţiile săptămânale Repo. În al doilea rând, băncile sunt preocupate să ramburseze liniile de finanţare de la băncile mamă, utilizând în acest scop chiar şi resursele deponenţilor (şeful supravegherii din BNR declară negru pe alb acest lucru) şi nu mai riscă să îşi blocheze bani pe termen lung creditând populaţia şi micile firme care orcium nu stau prea strălucit la capitolul solvabilitate. De altfel, apetitul pentru creditare e scăzut şi la potenţialii debitori: dintr-un sondaj efectuat de BNR reiese că numai 35% dintre firme au solicitat împrumuturi bancare între aprilie-septembrie (21% au obţinut finanţarea) restul preferând alte soluţii (majorare de capital social, profitul reinvestit, etc).
Câştigători şi victime
Pe cine ajută dobânzile mici la lei? Evident, pe cei care au datorii, în special pe cei care au marje decente la creditele ipotecare. De pildă, cine s-a încumetat să ia credit Prima Casă în lei (dobânzile erau iniţial sensibil mai mari decât la împrumuturile în euro iar suma obţinută de la bancă implicit mai mică), are acum toate motivele de bucurie. La marjele de 2-2,5% practicate de multe bănci rezultă o DAE de 5% în acest moment, un efort anula de invidiat de cei cu împrumuturi de nevoi personale în lei de pildă, care au marje de 7-8% şi care nu simt prea mult scăderea Robor. Se bucură şi statul, care vinde certificate de trezorerie la randamente în scădere. Singurii supăraţi sunt cei cu economii în bancă-raportându-ne la proiecţia de inflaţie pe 2014, dobânzile sunt deja real-negative iar în mediul urban, efectul e mult accentuat (inflaţia e mai mare la oraş decât în rural).
Ce se va întâmpla mai departe?
O nouă scădere a dobânzii de politică monetară, poate chiar cu 0,5%, va avea efecte minime pe piaţă, deja dobanzile sunt sub acest palier. BNR ar putea încerca la anul să elibereze o parte din rezervele minime obligatorii la lei pentru a impulsona creditarea dar şi această măsură s-ar putea dovedi ineficientă cât timp principala preocupare a băncilor rămâne să restituie împrumuturile de la băncile-mamă şi nu să îşi extindă portofoliul de credite în România. Reducerea rezervelor ar funcţiona în opinia noastră doar dublată de un nou “acord de la Viena”, care să împiedice reducerea expunerii pe România, altfel sunt bani aruncaţi pe fereastră.
