Premierul Emil Boc, preşedintele Traian Băsescu şi mai mulţi miniştri avertizau la sfârşitul anului trecut că şi 2012 va fi un an al austerităţii, cu continuarea restructurărilor în sectorul bugetar şi la companiile de stat, cu reducerea cheltuielilor publice şi a deficitului bugetar – 1,9% anul acesta, pentru a se ajunge la deficit zero anul următor. Numărul angajaţilor statului va fi plafonat în 2012 la 1,1 milioane de persoane, faţă de 1,2 milioane în prezent, promitea Băsescu în octombrie, în faţa cancelarului german Angela Merkel.
Agenda bugetară pentru 2012
Pe de altă parte, Boc le dădea asigurări oficialilor Fondului Monetar Internaţional că bugetul pe 2012 va fi unul „de vreme rea”, pentru a se asigura că România nu va intra „în furtună”.
România nu este constrânsă la măsuri de austeritate doar de FMI, de la care a împrumutat 12 miliarde de euro, şi de Comisia Europeană, în condiţiile în care tocmai a decis să semneze un acord cu statele UE care îi limitează deficitul bugetar. O presiune chiar mai mare vine dispre pieţele financiare, de unde România trebuie să împrumute bani pentru a plăti datorii mai vechi. După cum declara Băsescu într-o conferinţă de presă în decembrie, „intenţia este să împrumutăm cât mai puţin. Şi aşa trebuie să împrumutăm 13,5 miliarde de euro pentru a rostogoli datoriile anterioare. Deficitul de 1,9 procente mai înseamnă încă 2,5 miliarde, ceea ce înseamnă că România trebuie să se împrumute de pe pieţe – internă şi externă – 16 miliarde de Euro anul viitor”.
Turbulenţele din zona euro – care au dus, la sfârşitul săptămânii trecute, la retrogradarea ratingului Franţei, Italiei şi altor ţări considerate până acum premium, au sporit costul împrumuturilor suverane, inclusiv pentru ţările din afara zonei euro. Iar România este printre statele care plătesc dobânzi mai mari pentru banii pe care îi împrumută.
Această situaţie a fost subliniată şi de premierul Emil Boc, într-o intervenţie televizată recentă. „De ce credeţi dumneavoastră că nu ne-am avântat să mergem imediat pe un deficit de 3% într-un an electoral? Pentru că am preferat arma prudenţei, pentru a nu îndatora ţara şi pentru a fi siguri că ne putem finanţa deficitul”, spunea Boc.
Cum pot creşte salariile într-un an electoral
Totuşi, guvernul şi-a lăsat o plasă de siguranţă pentru a câştiga electorat în pragul alegerilor. Dacă situaţia economică o va permite, salariile şi pensiile vor fi indexate în a doua jumătate a anului, anunţa premierul, în timpul elaborării bugetului pe 2012. Deşi legislaţia nu permite mărirea salariilor cu 6 luni înainte de alegeri – lucru speculat de opoziţie – a fost găsită şi o portiţă pentru a se putea face această indexare: nu ar fi vorba de o mărire salarială propriu-zisă, ci de recuperarea, măcar parţială, a salariilor bugetarilor, reduse în 2010.
Boc: nu vă putem promite bani
Vor permite condiţiile economice o astfel de măsură? Puţin probabil, în condiţiile în care oficialii europeni admit că situaţia zonei euro este „extrem de gravă” – Fondul European de Stabilitate Financiară a fost retrogradat de Standard & Poor’s, iar ţări ca Italia şi Spania, unde muncesc milioane de români care trimit bani în ţară, o duc din ce în ce mai rău.
Pe de altă parte, 2012 aduce o nouă presiune pentru Guvern: protestele de stradă. Începute ca o mişcare de susţinere pentru SMURD şi fondatorul acesteia, Raed Arafat, manifestaţiile s-au transformat în strigăte de disperare faţă de salariile şi pensiile mici.
În timp ce sute de oameni cereau un trai mai bun, Boc declara, în timpul unei emisiuni la B1 TV, că nu le poate oferi protestatarilor mai mulţi bani şi nici anularea măsurilor dispuse de Guvern în contextul crizei, ci doar măsuri economice care să stimuleze investiţiile şi crearea locurilor de muncă.
Pe de altă parte, economistul-şef al Băncii Naţionale, Constantin Lazea, este de părere că „sunt posibile creşteri nominale de salarii în sectorul public”, cu o condiţie însă: să continue restructurarea în acest sector.
Apeluri la dialog, refuzate
Căile spre compromis par să fie blocate din ambele sensuri: marja de manevră a guvernului este limitată de împrumurile scumpe, pe de o parte, şi de mâna forte a FMI, pe de altă parte. În cealaltă tabără, protestatarii nu se dau duşi din stradă, iar apelurile la dialog ale Puterii se lovesc de refuzuri. Blocul Naţional Sindical a refuzat să participe la şedinţa Consiliului Naţional Tripartit pentru Dialog Social, pe motiv că guvernul şi-a tratat cu „superioritate” partenerii sociali şi pentru că participarea la aceste şedinţe ar fi „un act de trădare faţa de cei care au ieşit în stradă”. Pe de altă parte, Institutul pentru Politici Publice a anunţat că nu va participa la discuţia la care a fost invitat de către Prim Vicepreşedintele PDL, Teodor Baconschi, pentru că agenda propusă reflectă doar temele politice ale PDL şi nu problemele reale ale societăţii româneşti, şi pentru că această invitaţie (prima de acest fel) a venit prea târziu, potrivit unui comunicat de presă.
