Guvernul Tariceanu se incapataneaza parca sa faca rau economiei! Si-a inceput mandatul cu o relaxare fiscala, pe cand economia „duduia”, ceea ce s-a nimerit exact ca nuca-n perete, caci o relaxare fiscala cand resursele sunt in principiu incordate la maximum de cresterea activitatilor risca sa faca mai mult rau decat bine economiei. Aceasta, poate nu intamplator, si-a incetinit sever cresterea si s-a degradat calitativ, bazandu-se nesanatos intr-o prea mare masura pe sporirea consumului din import. Totusi, perspectiva aderarii la UE a adus investitii straine, care au revitalizat din nou cresterea economiei. Si acum – exact intr-un moment in care cresterea economica parea sa-si revina, desi nu in parametri prea sanatosi, si in care chiar pentru sanatatea economiei era necesar, mai mult ca oricand, sa se lupte in acelasi timp impotriva inflatiei si deficitului extern, ambele stimulate de sporirea consumului – s-a venit cu o masura ce se potriveste, in contextul in care se gaseste economia, tot ca nuca-n perete: se mareste de circa cinci ori, de la 0,5% echivalent PIB la 2,5% echivalent PIB, deficitul bugetar, masura care inflameaza tocmai inflatia si deopotriva deficitul extern.
Sa precizam mai articulat contextul in care intervine o asemenea masura. Toata politica economica a Guvernului s-a centrat pe introducerea cotei unice si, pentru ca lucrurile n-au iesit cum se crezuse, totul a degenerat intr-o lupta disperata pentru ca nu cumva, prin majorarea nivelului cotei unice sau al TVA, sa se ajunga la interpretari cu privire la un esec general al demersului. Astfel, politica economica nu numai s-a focalizat pe cota unica, dar s-a si rezumat la cota unica. Cu consecinte foarte negative pentru economie. Cota unica a fortat consumul, intr-o perioada deja de tensionare a acestuia, conditii in care consumul, negasind productie interna, s-a dus in import. Problemele grave ale Romaniei s-au mutat in deficitul extern. Pentru a nu mari vreun impozit principal cu care sa combata inflamarea cererii interne, Guvernul a lasat singura Banca Nationala, sa se lupte si cu inflatia, si cu deficitul extern, ceea ce, din punctul de vedere al mijloacelor la dispozitia bancii centrale, presupune masuri opozite. Intr-un an si jumatate, cresterea economica a devenit in mod disproportionat o crestere economica bazata pe import. Daca tendintele proiectate de Comisia de la Bruxelles, precum si de banca centrala europeana se vor adeveri, economia cu deficite bugetare si externe nefinantabile se poate indrepta spre o criza, in ciuda cresterii economice ce pare sa se fi revigorat.
Continuarea dezinflatiei si reducerea deficitului extern sunt prioritatile absolute ale perioadei. Aproape ca nu mai conteaza de ce procesul de dezinflatie a stagnat si de ce deficitul extern a luat-o razna! Conteaza ce se mai poate face acum pentru a relua procesul de dezinflatie – caci inflatia continua sa fie cea mai ridicata din regiune – si pentru a opri degradarea si mai grava a deficitului extern.
Avand in vedere ca realizarea acestor obiective presupune masuri de sens contrar, ar fi poate util sa se stabileasca o prioritate si intre aceste doua obiective. In mod normal, de inflatie n-a murit nimeni, ba inflatia mai poate fi folosita temporar si ca o supapa pentru a se infrunta dezechilibre economice si sociale carora cu greu li se poate face fata. In schimb, in deficitul extern, odata ajuns nefinantabil, nu este loc de intors si se poate intra in incetare de plati cu consecinte de crah economic.
Numai ca Romania nu mai poate ierarhiza astfel lucrurile, intrucat, o data cu liberalizarea de anul trecut a contului de capital, nu mai poate trece inflatia pe locul doi intre obiective. O inflatie sensibil mai mare decat in principalele tari exportatoare de capital inseamna dobanzi mai ridicate si deci posibile invazii de capitaluri speculative din tarile respective pe piata proprie pentru fructificarea acestui diferential de dobanzi. Asemenea invazii apreciaza in mod artificial moneda nationala, ingreuneaza lupta bancii centrale impotriva inflatiei prin sterilizari monetare, incurajeaza consumul si, prin implicatie, importurile si deficitul extern, cu alte cuvinte accentueaza in cerc vicios atat inflatia, cat si deficitul extern. Asa ca numai o combinatie foarte subtila intre masurile de reducere a inflatiei si cele contrare de comprimare a deficitului extern poate constitui o reusita.
Banca Nationala cauta, cu mijloacele pe care le are la dispozitie, o asemenea combinatie. Guvernul, prin masura luata, le-a rezolvat dintr-un foc pe amandoua, fara combinatii maiestrite, clar si precis: marirea deficitului bugetar duce atat la inflamarea inflatiei, cat si la accentuarea deficitului extern! Fara nuante si fara discriminari! Lovitura in plin. Numai ca in propria poarta!
