Insula Ada-Kaleh a aparţinut României din 1921 până în 1970, când pentru construcţia barajului şi a hidrocentralei de la Porţile de Fier, a fost scufundată. Paradisul terestru cu portocali, trandafiri şi delicatese turceşti a devenit istorie.
O lume exotică pe Dunăre
Cu dimensiunea de 1.750 m lungime şi aproape 500 m lăţime, micuţa insulă de pe Dunăre a aparţinut Austriei, Ungariei, dar şi Imperiului Otoman, până când a fost cedată României în 1921. Pe acest petec de pământ exista un parc, teren de fotbal, dispensar şi chiar un post de poliţie care s-a dovedit inutil, deoarece pe insulă nu s-au consemnat evenimente ilicite. Ţigaretele produse pe Ada-Kaleh aprovizionau Casele Regale ale României şi Marii Britanii, iar tutunul cultivat aici era considerat unul dintre cele mai aromate şi mai rafinate din Europa. Uleiul şi parfumul de trandafiri, bijuteriile şi dulciurile turceşti produse pe insulă erau căutate de numeroşii vizitatori care după Primul Război Mondial au devenit tot mai interesaţi de pitorescul şi specificul zonei. Mirosul de iasomie, de zahăr ars şi de cafea la nisip, rahatul învelit în susan ori dulceaţa de trandafiri atrăgeau vizitatori din toată Europa. Numeroase personalităţi care au vizitat insula au rămas impresionate de farmecul acestui loc: Regele Ferdinand şi Regian Maria, Regele Carol II, Regele Mihai I, Nicolae Iorga, Gheorghe Brătianu, Nicolae Titulescu. Deşi a vizitat insula o singură dată, Carol II a fost fermecat de potenţialul ei, oferindu-i numeroase privilegii şi dorind să o transforme într-un paradis fiscal.
Cel mai mare covor din Europa
Mănăstirea franciscană construită în 1719 de către austrieci a fost transformată de turci în moschee, dar nu una oarecare. Aceasta adăpostea cel mai mare covor din Europa, cadou al Sultanului Abdul Hamid oferit în anul 1903. Având 144 metri pătraţi, aproape 490 de kilograme a fost executat timp de 17 ani de către o singură femeie. Mutat în 1965 la Moscheea din Constanţa, covorul este afişat azi doar parţial, jumătate fiind ţinut rulat din cauza mărimii mult mai mici a noului spaţiu.
Sfârşitul
Construcţia Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţiel de Fier I a determinat creşterea cu 40 de metri a nivelului apei, astfel că a fost necesară părăsirea insulei şi strămutarea vestigiilor istorice (părţi din cetate, din moschee şi cimitirul) pe insula Şimian, la 10 km depărtare, însă strămutarea insulei este însă un proiect nefinalizat, nici după 40 de ani. Locuitorii au avut libertatea de a alege unde să se stabilească: să rămână în România sau să plece în Turcia. Majoritea a preferat să se stabilească în oraşele Constanţa, Drobeta Turnu-Severin, Orşova şi Timişoara. După cum declarau unii insulari, toată lumea are un loc unde se poate întoarce acasă, doar ei nu…
