Una dintre consecintele acordului de imprumut cu FMI va fi o apropiata reformare (restructurare) a sistemului public de pensii. Este – din noianul de consecinte, grosul impovaratoare, unele dramatice – printre putinele pozitive, salutare, desi nu va conveni nici politicienilor si, bineinteles, nici pensionarilor. Dar reformarea (restructurarea) sistemului public de pensii – conditie a imprumutului – este singura care poate salva acest sistem, aflat in pericol de colaps din doua motive principale. Aceste motive trebuie sa faca obiectul unei eliminari fara echivoc, pentru ca altfel, daca se va merge in continuare pe calea de pana acum sau cu eventuale jumatati de masura, sistemul nu doar ca nu va mai fi in stare in curand sa mai plateasca pensiile, dar va antrena in colaps si bugetul de stat si deci economia in ansamblu. si inlaturarea acestor motive trebuie sa se faca cat mai urgent, caci colapsul se precipita cu fiecare zi de intarziere.
Foarte pe scurt, cele doua motive pentru care sistemul public de pensii este amenintat de colaps sunt urmatoarele: 1) legiferarea absurda a punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut; 2) legile speciale de pensionare pentru anumite categorii sociale sau profesionale care amendeaza principiul pensiei bazate pe contributie si care secatuiesc nejustificat fondurile din sistem.
Nu trebuie sa fii economist pentru a intelege ca nu se poate legifera – asa cum s-a intamplat – punctul de pensie la un anumit nivel. Acest nivel nu poate fi stabilit decat anual, prin legea bugetului de asigurari sociale, in functie de resursele disponibile. Atata se poate strange, atata se poate distribui! si, prin punctul de pensie, ceea ce se strange se poate distribui in mod echitabil beneficiarilor la sistem, in functie de punctele acumulate in fiecare caz, adica in functie de contributia cu care s-a participat de-a lungul anilor de munca.
Oricum, nu se poate legifera – asa cum a facut in mod incalificabil si demagogic intreaga clasa politica romaneasca – un nivel al punctului de pensie de 45% din salariul mediu brut, in masura in care se incalca aritmetica elementara. La 4,8 milioane contribuenti in sistemul public de pensii si la aproape tot 4,8 milioane de beneficiari (pensionari) in acest sistem – deci la un raport, in mare, de 1:1 – atat cat iei in medie de la un contribuent drept contributie pentru pensie, respectiv cam 30% din salariu, tot atat poti da, in medie, ca pensie. Este la mintea cocosului ca la o colectare in medie de 30% nu poti da o pensie medie de 45%! Asa ceva este imposibil matematic. Daca statul, din bugetul de stat, care are functie redistributiva, vrea sa dea mai mult unor nevoiasi din sistemul public de pensii sau unor categorii sociale ori profesionale o poate face in mod transparent si in perioadele in care dispune de resurse.
Dar nu distorsionand sistemul de pensii! Acesta este un mecanism de asigurari in sistem contributiv-distributiv, si nu in sistem redistributiv. Sistemul de pensii da pensii atat cat poate. Daca bugetul de stat vrea sa dea in plus, e liber s-o faca, dar sa nu amestece lucrurile, pentru ca, daca le amesteca, iese oricum prost, creandu-se nedreptati, discriminari, prin insasi abdicarea de la principiul diriguitor: fiecaruia dupa cat a contribuit!
Statul maghiar s-a apucat sa ignore aceasta lege de fier a sistemului de pensii. In Ungaria, la un salariu mediu de 500 dolari echivalent, pensia a fost urcata in medie la 350 dolari echivalent, adica la un nivel de 70%! Evident, imposibil de finantat din sistemul de pensii, ci doar cu aportul nefericit al bugetului de stat! Rezultatul este ca, desi in Ungaria patru salarii tin trei pensii – deci un raport cu mult mai favorabil decat in Romania, unde s-a ajuns deja la 1:1 –, sistemul de pensii s-a prabusit, iar cu el s-a prabusit financiar insusi statul maghiar. Tinand cont de raportul contribuenti/beneficiari de 1:1, acelasi pericol de crah paste Romania cu un punct de pensie legiferat la 45%!
In Ungaria, FMI a impus reducerea pensiilor! In Romania, FMI va face un bine tarii daca va impune revocarea punctului de pensie de 45% si stabilirea acestuia in functie de posibilitatile economice. Eventuale mecanisme de indexari in raport cu inflatia pot fi avute in vedere pentru pensiile mici.
Al doilea motiv de distorsiune din sistemul public de pensii, ce se cere rapid eliminat pentru a salva de fapt acest sistem, este legat de existenta unor legi speciale, obligatoriu de revocat, care paraziteaza principiul de baza al pensiei dupa contributie. Dupa contributie, si dupa nimic altceva: nici stare sociala, nici tipologie profesionala, nici conditii de munca, nici statut societal etc.! De toate acestea s-a tinut practic seama la salarizare. si deci la contributia corespondenta pentru pensie! Prin urmare, automat, si pensia tine cont de toate acestea. Ca atare, nu legi speciale de pensii pentru parlamentari, pentru magistrati, pentru militari, pentru servicii secrete, pentru conditii speciale de munca etc. Atat a fost contributia, atat sa fie pensia!
In rest, daca statul roman, prin bugetul de stat, care este un mecanism redistributiv, doreste sa dea niste indemnizatii speciale unor categorii sociale sau profesionale, poate s-o faca! Dar nu din bugetul de pensii, si nu ca pensii, si nu in administrarea caselor de pensii! Vom vedea atunci ca generozitatea "alesilor" se va subtia sever, atat timp cat nu se va mai face din devalmasia bugetului de pensii, adica prin imbuibarea unora in detrimentul celor multi!
