Competitivitatea companiilor, capitolul la care Europa are în mod clar mai mult de oferit decât America, arată că vechiul continent este mult mai puternic decât lumea nouă, din punct de vedere economic, comentează ziarul german Handelsblatt, monitorizat de Agerpres.
Acum trei sau patru luni, moneda europeană era cotată la 1 euro pentru 1,40 dolari, iar aproape toţi analiştii erau de părere că moneda comună a contribuit hotărâtor la depăşirea crizei. La 1 mai, 1 euro era cotat la 1,28 dolari, iar actualmente a ajuns la valoarea de 1,23 dolari, prognozele indicând o tendinţă de scădere la valoarea de 1,10 dolari. Nu este de mirare că unii aduc în discuţie sfârşitul zonei euro. Acest lucru aminteşte de situaţia de la începutul lui 2009, când prognozele de creştere erau rectificate în jos, cu o viteză îngrijorătoare iar colapsul economiei globale părea inevitabil. Nu s-a ajuns însă acolo, iar atunci la fel ca şi azi este valabil faptul că prognozele obişnuite dau greş într-o criză complexă, atenţia trebuind îndreptată mai degrabă asupra unor evoluţii fundamentale.
În primul rând, este de remarcat faptul că ţara cea mai îndatorată din lume, SUA, este cea care critică cu putere ‘slăbiciunea europeană’. Îngrijorările europene legate de euro sunt relativizate de comparaţia cu gradul de îndatorare al SUA. Pe deasupra, moneda americană a avut şi ea urcuşurile şi coborâşurile ei, oscilând în deceniile de dinainte de introducerea euro între 3,50 şi 1,60 mărci germane, aşa că isteria legată de ‘prăbuşirea euro’ nu este îndreptăţită.
În al doilea rând, există în zona euro câteva economii puternice, cu potenţiale de viitor bune, mai ales că, la urma urmei, economia reală joacă un rol decisiv atunci când este vorba despre ocuparea forţei de muncă şi avantaje competitive. Din acest punct de vedere, Europa stă mai bine decât America, cota ocupată de industrie fiind de 18 la sută şi chiar 24 la sută în Germania, comparativ cu 14 la sută în SUA.
În al treilea rând, raportul de forţe antreprenorial se deplasează tot mai mult în favoarea Europei, 25 din cele mai mari companii din lume având azi sediul în Europa, în timp ce numărul de mari companii americane este de doar 16. Companiile europene cresc mai rapid şi mai profitabil iar clasamentele forumului economic global indică faptul că acestea sunt la un nivel de vârf în ce priveşte avantajele competitive şi calitatea proceselor de producţie.
În al patrulea rând, agenda de la Lisabona a creat 18 milioane de locuri de muncă suplimentare şi a ridicat bunăstarea pe cap de locuitor cu 13,5 procente, micşorând distanţa faţă de America în materie de inovaţii. Europa nu are poate (încă) un bun management de criză, însă a creat o bază economică solidă.
În al cincilea rând, pe lângă evoluţiile fundamentale există şi pericolul ca necesarele eforturi de austeritate ale ţărilor europene să influenţeze negativ creşterea economică. Este greu de crezut acest lucru, însă provocarea strategică pentru companiile europene este mare. Pe de-o parte, un euro ieftin ameliorează şansele de vânzări însă pe de altă parte, firmele europene derulează 70 la sută din afacerile lor în Europa, aşa că nu profită de cursul euro iar plăţile în avans vor fi mai scumpe în viitor. Companiile vor trebui deci să reducă costurile şi să facă restructurări inteligente şi vor trebui să se internaţionalizeze pe mai departe.
Consecinţele ‘crizei euro’ sunt clare. Este nevoie de mai multă şi nu de mai puţină Europa. Este nevoie de un program european rapid de acţiune, care să desăvârşească integrarea pieţei comune şi să creeze o mare piaţă internă. Aici mai trebuie, de asemenea, o mai bună coordonare a politcii economice europene, până la crearea unui fond economic european şi a unei agenţii europene de rating. Mai trebuie totodată economisit în mod inteligent însă nu prin reduceri proporţionale politic corecte, ci prin economii masive la nivel de subvenţii.
La acestea trebuie să se mai adauge reducerea birocraţiei, dezvoltarea parteneriatelor public-privat, mai multă concurenţă şi investiţii în creştere economică, aşadar în cercetare şi dezvoltare, educaţie şi tehnologii ecologice.
Acestea sunt punctele cardinale ale unei reacţii adecvate la criză şi anume un angajament pentru Europa şi impunerea de modificări pozitive. Riscurile salvării actuale a euro sunt evidente. Putem astfel să alunecăm de la o comunitate a stabilităţii, orientată către competiţie către una socialistă a datoriilor. Activităţile de salvare sunt însă juste şi ne dau şansa de a menţine Europa laolaltă, concluzionează ziarul german.
