Europa Centrala si de Est este pur si simplu ravasita politic. Nimeni nu prea isi inchipuia – si oricum nimeni n-a prognozat – ca la 16-17 ani dupa caderea comunismului si, pentru principalele tari din regiune, la doi ani si ceva de la intrarea efectiva in UE, dezordinea politica va face legea. Majoritatea tarilor din regiune nu au guverne, iar structura parlamentara rezultand din alegeri nu permite formarea de majoritati si deci de guverne stabile. In tarile in prag de aderare, majoritatile si guvernele se tin din putin, iar partidele componente abia asteapta sa treaca momentul intrarii efective in UE pentru a se incaiera la scena deschisa. Parca dracul si-a varat coada! Parca cineva tot fitileste si chiar aprinde fitiluri! Peste tot. Fara exceptie. Parca insa in randurile fostilor elevi silitori – dati mereu de exemplu, precum Cehia, Ungaria, Polonia – lucrurile s-au incalcit cel mai rau. Nici nu este exclus insa ca acel cineva sa existe si sa actioneze eficient. Mai vechi si mai noi maestri ai diversiunii exploateaza din plin vulnerabilitatile democratiei, libertatile economiei de piata si insatisfactiile, deosebit de profunde pe anumite segmente, ale napastuitilor si perdantilor tranzitiei. Deconspirarea legaturilor cu fostele servicii de securitate face ravagii, manuite cu abilitate sa discrediteze selectiv, sa inlature incomozii. Legendele tranzitiei sunt date jos de pe soclu: Walesa – agent KGB si sindicatul Solidaritatea – agentura KGB sunt cele mai tulburatoare exemple.
Nimeni nu poate proiecta impactul acestei ravaseli politice asupra mersului economiei, deocamdata aparent imun la ceea ce se intampla pe plan politic, ca un fel de proba de independentizare benefica a economicului.
Prea linistiti nu pot dormi insa cei responsabili de soarta propriilor tari si nici mai-marii din vestul Europei, nucleul dur al UE. Vor avea cel putin o problema, chiar si daca nu iau in considerare existenta unui papusar abil intr-ale diversiunii. Este un fapt ca economiile tarilor europene foste comuniste au fost preluate in mare parte de catre capitalul vest-european. In iuresul tranzitiei, al povestilor doar de succes despre privatizare si economie de piata, dar mai ales al presiunilor legate de aderare, capitalul vest-european n-a preluat din aceste tari sub control decat ceea ce n-a vrut. Cu greu, tarile in cauza au mai salvat ceva pentru ele insele. Acum, desi tardiv, incep discutiile, protestele, masurile de repliere. Inutil aproape de subliniat ca pentru un papusar este terenul ideal spre a zgandari frustrari si sugera reactii.
Polonia a deschis deja cutia Pandorei. Fratii Kaczyinski, care conduc acum tara, ameninta cu legi de anulare a unor privatizari bancare care s-au dovedit frauduloase si au avertizat ca vor adopta o lege de nationalizare a unor firme importante pentru siguranta poloneza daca acestea sunt in pericol de preluari ostile. Vizat este sectorul energetic din Polonia, despre care fratii Kaczyinski spun deschis ca a facut obiectul unor incercari in ultimii ani de a fi preluat sub control de catre alte state.
In Romania – care a instrainat catre capitalul vest-european intreaga axa majora a economiei – partidele politice, cu exceptia Partidului Romania Mare, tac malc deocamdata. Dupa aderare insa, problema va izbucni. Atat in dreapta, cat si in stanga spectrului politic. Si nu din vreun alt motiv decat din cauza presiunii opiniei publice, caci aceasta va pune capitalului strain in carca, daca nu si alte nefericiri, cel putin cresterile de preturi in frunte cu cele la gaze, electricitate si caldura, intrucat capitalul strain, si nu statul roman, va avea in maini sectoarele respective.
