S-ar putea ca vanzarea Rompetrol catre compania petroliera de stat din Kazahstan sa le dea multora de gandit prin Uniunea Europeana. Nu cumva pentru faptul ca Romania ar fi devenit buricul pamantului european si nici macar pentru ca ar trebui sa se tina cont de ceea ce se intampla prin Romania de cand aceasta a ajuns membru plin al Uniunii Europene. Problema este insa ca tranzactia Rompetrol a cam deschis o bresa care s-ar putea largi si ar putea afecta Vestul Europei, ce constituie, mai mult ca sigur, miza unui proces inca mocnit.
Tarile bogate in hidrocarburi (petrol si gaze) din fostul spatiu sovietic, in frunte cu Rusia, vor evident sa-si croiasca un alt statut in lume folosindu-si la maximum atuul de care dispun, si anume resursele energetice imense. Oricum, nu mai accepta sa fie doar exportatori, urmarind sa ocupe pozitii directe, prin participatii, pe pietele tarilor consumatoare. Vestul Europei este indeosebi vizat. Astfel, tarile respective cer deschis pozitii economice in tarile vest-europene in schimbul aprovizionarii acestora cu energie.
Statele consumatoare vest-europene se afla intr-un fel la mijloc intre propriile principii despre deschiderea pietelor si globalizare transformate in reguli pe care le-au impus pe plan international, pe de o parte, si, pe de alta parte, inconfortul de a se vedea controlate la ele acasa de companii din Est, care vantura acum principiile globalizarii in propriul interes. Rompetrol este o piesa prea mica pentru a starni ingrijorari. Numai ca este un precedent care poate prefata ceea ce va urma. Rompetrol este, in fond, o companie europeana care s-a oferit ca un cap de pod pentru patrunderea pe pietele europene a unei companii din spatiul ex-sovietic.
Occidentul, desi evident deranjat de faptul ca globalizarea ar putea sa inceteze a mai fi doar un sens unic, nu poate opri si nici macar contesta ofensiva tarilor bogate in resurse energetice. Ar fi impotriva propovaduielilor despre libertatea de miscare a capitalurilor si globalizare, despre economia pietei libere ca esenta a capitalismului. si atunci ideea, pritocita mai demult prin diferite cancelarii vest-europene, indeosebi la Berlin, Paris, Madrid sau Roma, dar si la Varsovia sau Budapesta, ar fi aceea de a amenda globalizarea insasi: sa aiba camp liber, dar numai pentru companiile private! Mai precis, ar urma sa se stabileasca reglementari prin care autoritatile dintr-o tara sa poata interzice sau anula preluarea unor active considerate strategice din tara respectiva, daca preluarea este facuta de companii de stat dintr-o alta tara. Vizata este evident Rusia, care, in frunte cu Gazprom, incearca sa-si promoveze expansiunea externa prin puternice companii controlate de stat.
Acesta este punctul sensibil al tranzactiei Rompetrol. Vanzator este o firma privata. Achizitia este insa facuta de o companie de stat si, ca atare, tranzactia ar fi susceptibila de a intra sub incidenta unor eventuale reglementari pe care autoritati vest-europene le clocesc mai demult si despre care cancelarul german Angela Merkel a vorbit deschis. Deocamdata, o asemenea reglementare nu este adoptata si tranzactia n-ar avea de ce sa nu treaca de avizarile de la Bruxelles. Problema este insa precedentul pe care il constituie tranzactia Rompetrol, si tocmai prin aceasta tranzactia ar putea grabi adoptarea proiectatelor restrictii in achizitionarea de pozitii strategice intr-o tara de catre companii de stat straine.
Romania ar fi insa una dintre tarile care vor ramane cu buza umflata. Pentru ca orice reglementare nu poate opera retroactiv, fostele monopoluri de stat din energetica si telecomunicatii ar ramane tot in mana unor monopoluri din alte state: Romtelecom, prin OTE, in mana statului grec; Electrica Muntenia Sud, Electrica Banat si Electrica Dobrogea, prin ENEL, in mana statului italian; Electrica Oltenia, prin CEZ, in mana statului ceh; Distrigaz Sud, prin Gaz de France, in mana statului francez; Petrom, prin OMV, in mana statului austriac!
