Faptul că un leu slab măreşte costurile cu facturile la telefonie, cu maşinile, creditele sau casele este doar vârful icebergului. Leul slab loveşte în interiorul economiei.
Căderea cursului euro-leu din ultimele săptămâni (peste 3% în ultimele trei săptămâni şi 7,4% de la începutul anului) se concretizează în facturi mai scumpe la telefonie, preţuri mai mari plătite pentru casele cumpărate, rate în creştere la automobilele achiziţionate cu credite bancare.
Efectele leului slab sunt însă de amploare mai mare. Într-o economie dependentă de importuri, în care firmele nu au încredere în moneda naţiona-lă, o bună parte a contractelor semnate de firmele autohtone sunt exprimate în lei, însă sunt ancorate în cursul euro, iar plata facturilor se face la rata acestei valute stabilită de BNR în ziua plăţii.
Cât de răspândite sunt contractele legate de euro?
Dincolo de contractele de export-import unde monedele de schimb sunt euro sau dolarul, există şi alte zone în interiorul economiei unde valuta este referinţa. De euro sunt dependente industria telecomu-nicaţiilor, piaţa avocaturii, a consultanţei, industria auto sau chiar şi alte industrii, spune Gabriel Biriş, consultant fiscal. Sorin Minea, patronul Angst, afirmă că plăteşte o bună parte din carnea cumpărată (majoritatea venindu-i din import) în euro, dar suportă în funcţie de valoarea monedei europene şi cheltuielile cu utilajele, chiriile, băncile. „Am pierdut în ultima lună 150.000 de euro ca urmare a cursului valutar, deoarece import carne de milioane de euro”, spune el. Cristian Pârvan, secretar general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), menţionează o „euroizare” a economiei care ar fi ajuns la 70% şi de care ştie şi BNR.
Evoluţia proastă a cursului de schimb, alături de preţul ridicat al petrolului vor constitui o presiune inflaţionistă, afirmă Melania Hăncilă, economist-şef al Volksbank. Deoarece există însă, spre deosebire de anii de boom economic, un deficit de cerere agregată efectul cursului în preţuri va fi destul de scăzut, iar inflaţia se va menţine în plaja ţintită de BNR, de 3-3,5%, spun reprezentanţii băncii.
Statul, şi el ca românul, are contracte în euro
Surprinzător, dar nu numai cetăţenii au contracte precum cele de telefonie, achiziţii apartamente, împrumuturi la bănci, leasinguri auto semnate în euro, ci şi statul. Autoritatea Naţională de Administrare şi Reglementare în Comunicaţii percepe licenţe plătibile în euro, rata chiriei la RA-APPS este tot în euro exprimată, iar Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale are tarife stabilite în euro pentru cei care vor să amplaseze diferite construcţii temporare la marginea şoselelor.
În cazul consumatorilor finali, facturile unde intervine cursul sunt cele la telefonia mobilă şi cele la electricitate şi gaze. Accizele sunt stabilite la cursul fixat la data de 31 octombrie a anului trecut şi de aceea joacă un rol prea mic în valoarea finală a facturii. La fel în cazul carburanţilor sau ţigaretelor, însă la prima grupă de produse contează foarte mult cursul dolar-leu, cotaţiile mondiale fiind exprimate în moneda americană.
În cazul împrumuturilor bancare, cursul slab al leului a reuşit să anihileze ceea ce românii ar trebui să câştige prin micşorarea Euribor – o componentă a formulei de calcul pentru dobânda achitată băncilor. În ultimul an, Euribor la 6 luni a scăzut cu 0,8%, ceea ce ar fi trebuit să micşoreze rata lunară la un credit cu aproape 10%.
Este o soluţie trecerea contractelor pe lei?
Economiştii se opun însă ideii de intervenţie a statului în direcţia obligării agenţilor economici de a elimina moneda europeană drept referinţă. „În orice contract pe termen mediu şi lung nu poate fi impus leul, deoarece agenţii economici vor introduce diferite formule de protecţie, precum clauze de indexare”, spune Gabriel Biriş. „Nu sunt adepta măsurilor coercitive deoarece trebuie să existe o modalitate de reglare”, spune Melania Hăncilă. Ea opinează că dacă referinţa în contracte ar fi limitată la leu firmele ar ajunge să lucreze cu marje mari. Analistul economic Aurelian Dochia este şi el în dezacord cu o astfel de măsură, dând exemplul Venezuelei, care a avut mai multe încercări de eliminare a referinţei, toate eşuate. Agenţii economici vor găsi întotdeauna o monedă pe care să o ia de referinţă, în contexul unui leu slab, iar marjele de adaos ar creşte, spune el. Singura soluţie de protecţie rămâne o economie puternică şi stabilă, ceea ce, desigur, nu e cazul României.
