Despre aceste titluri chiar anchetatorii afirmă că au fost obținute prin fraudă, ratând astfel șansa să urmărească unde au ajuns banii încasați de afaceriștii amintiți. Titlurile de conversie au fost ulterior transformate în acțiuni la Fondul Proprietatea.
Prezentate ca unele dintre cele mai mari succese ale Direcției Naționale Anticorupție din perioada de „domnie” a Laurei Codruța Kövesi, dosarele în care au fost anchetate afacerile de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) lasă în urmă multe semne de întrebare.
Asta deși în aceste cauze au fost arestate nume de răsunet precum fostul procuror șef al DIICOT, Alina Bica, fostul șef al Agenției Naționale de Integritate, Horia Georgescu, sau omul de afaceri Dorin Cocoș.
Motivul: ancheta s-a oprit la jumătatea drumului, procurorii DNA mulțumindu-se să verifice doar procedura prin care diferiți intermediari obțineau de la ANRP titlul/certificatul în baza căruia urmau să primească zecile de milioane de euro drept despăgubiri.
„România liberă“ a analizat mai multe rechizitorii ANRP și din niciunul dintre acestea nu rezultă că procurorii ar fi căutat să găsească modul în care Dorin Cocoș, Sergiu Diacomatu, Mihai Rotaru și alți șmecheri sprijiniți politic au încasat efectiv sumele de bani.
Care erau pașii
Imediat după emiterea certificatului (titlul de conversie) de la ANRP deținătorul lui mergea cu el la Depozitarul Central. Aici suma de bani care îi era aprobată ca despăgubiri era transformată în acțiuni la Fondul Proprietatea prin împărțirea ei la valoarea nominală a unei acțiuni de la momentul respectiv. Această procedură este valabilă, însă, după listarea la bursă a Fondului. Ca să poată obține zecile de milioane de euro, beneficiarul/samsarul trebuia să vândă acțiunile.
Înainte de listarea la bursă a Fondului Proprietatea, perioadă din care provin majoritatea dosarelor ANRP verificate de DNA, în perioada ”gri” a acestei activități, procedura era destul de apropiată față de prezent, diferind doar modul în care se făcea înstrăinarea acțiunilor.
Astfel, după ce se emitea decizia ce conținea suma din raport (numite titluri de despăgubire în legea ANRP) se emitea o altă decizie, numită titlu de plată sau titlu de conversie, care putea fi, în funcție de opțiunea beneficiarului: până la 500.000 lei în bani (titlu de plată), ce se plăteau în două tranșe, -restul acțiuni la Fondul Proprietatea (titlu de conversie); în totalitate se puteau converti în acțiuni (titluri de conversie).
În cele mai multe din dosarele cu valori mari erau opțiuni doar pentru acțiuni, căci sumele de bani nu se plăteau mai repede de doi ani. Titlurile de conversie, în anul 2008, de exemplu, nu se tranzacționau pe o piață oficială, ci se puteau vinde pe o piață „gri”, la o valoare de cam 10-15% din valoarea nominală și numai dacă se găseau cumpărători, au explicat sursele „României libere.“ Piața „gri” despre care vorbesc sursele ziarului este reprezentată în mare pare de diferite fonduri de investiții.
Banii și controlul Fondului Proprietatea
Din niciunul din dosarele trimise în instanță de DNA pe subiectul ANRP nu rezultă că procurorii anticorupție ar fi verificat cine a plătit efectiv către Cocoș și alții sumele colosale de bani imputate ulterior drept prejudiciu de anchetatori.
„Este clar că cei care au cumpărat de la Cocoș, Simu sau Rotaru nu au plătit cu bani la pungă, pentru că vorbim de milioane de euro. Dacă se urmăreau conturile unde s-au încasat efectiv banii se putea verifica mai concret către cine au fost direcționate toate sumele obținute”, explică sursele „României libere“.
Procurorii anticorupție ar fi mai putut afla destinația finală a titlurilor de conversie obținute de la ANRP și transformate ulterior în bani de personaje ca Dorin Cocoș, Mihai Rotaru sau Horia Simu, titluri despre care chiar anchetatorii spun că au fost obținute prin fraudă. În plus, titlurile de conversie au fost ulterior transformate în acțiuni la Fondul Proprietatea, iar urmărind firul până la capăt s-ar fi putut vedea în ce măsură acțiunile obținute prin frauda descrisă de anchetatori au influențat controlul Fondului.
Este clar că cei care au cumpărat de la Cocoș, Simu sau Rotaru nu au plătit cu bani la pungă pentru că vorbim de milioane de euro. Dacă se urmăreau conturile unde s-au încasat efectiv banii se putea verifica mai concret către cine au fost direcționate toate sumele obținute“ susțin sursele „României Libere.“
Schema marilor „împărțeli“, neinvestigată de procurorii anticorupție
Unul dintre cei mai mari beneficiari ai deciziilor ANRP este omul de afaceri Horia Simu. Acesta din urmă este și singurul care, în mai multe emisiuni de la diferite televiziuni, a dat o serie de detalii despre umbrele lăsate neinvestigate de procurorii anticorupție din afacerile de la Restituirea Proprietăților.
Tot Simu a vorbit și despre cesiunile din valoarea retrocedărilor pe care le făceau beneficiarii în favoarea celor care rezolvau obținerea titlurilor de conversie. Mai exact, dacă un om de afaceri spera să obțină, să zicem, 100 de milioane de lei, înainte de emiterea titlului el cesiona către terț influent un procent din această sumă.
În cazul său, Horia Simu a spus că cel care a făcut cesiune este Daniel Moldoveanu, fostul șef al Comunității de Informații de la Palatul Cotroceni din perioada lui Traian Băsescu.
În dosarul penal instrumentat, DNA l-a făcut ”din pix” denunțător pe Daniel Moldoveanu, dar și pe alți intermediari din cazul Simu: Dorin Cocoș și fiul său Alin, Gabriel Surdu – fost șef RA-APPS, Adrian Thiess. Omul de afaceri a contestat soluția, iar judecătorii Curții de Apel București au constatat că Horia Simu are dreptate, hotărând astfel: „admite plângerea formulată de petentul Simu Horia, împotriva soluţiei de clasare a cauzei, dispusă prin Rechizitoriul nr.634/P/2015 din data de 20 iulie 2016 şi Ordonanţa nr.277/II-2/2016 din data de 5 septembrie 2016 emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie din 20 iulie 2016 faţă de numiţii Moldoveanu Daniel Andrei, Buliga-Neagu Alecsandru-Andrei, Surdu Georgian Gabriel, Niculae Aurel, Birisiu Ionuţ, Adrian Thiess, Cocoş Dorin şi Cocoş Alin, privitor la infracţiunile de complicitate la săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. şi ped. de art.48 alin.1, rap. la art.290 alin.1 cu aplic. art.5 Cod penal, rap. la art.6 din Legea nr.78/2000. Trimite cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru începerea urmăririi penale cu privire la persoanele anterior menţionate şi în ceea ce priveşte infracţiunea mai sus menţionată. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă”.
Surse judiciare au explicat pentru „România liberă“ că cesiunile întâmplate în cazul Horia Simu nu sunt singulare, aceasta fiind o schemă clasică prin care se împărțeau banii între cercul de interese care a căpușat statul în afacerile de la Restituirea Proprietăților.