Ministerul de Finanţe a stabilit 16 moduri de fraudare a fondurilor europene, pe care echipe de control urmează să le depisteze şi sancţioneze. Metodele descrise de MFP nu stabilesc însă şi cum pot fi prevenite aceste fraude, ceea ce ar ajuta la economisirea unor sume importante.
Actul normativ publicat de Ministerul de Finanţe defineşte principalele 16 metode prin care se comit nereguli la atribuirea contractelor cu bani europeni.
Lista se bazează pe documente ale Comisiei Europene şi ale Asociaţiei Experţilor Autorizaţi în Investigarea Fraudelor şi merge de la mită şi trafic de influenţă la cartelizarea firmelor participante la licitaţii şi achiziţii făcute pe ochi frumoşi. Neregulile se găsesc mai ales în domeniul asfaltărilor, construcţiilor de clădiri, echipamentelor electrice sau eliminării deşeurilor.
Când autorităţile ajută
Prima anexă a normelor metodologice pentru aplicarea ordonanţei privind prevenirea şi sancţionarea fraudei pune în evidenţă atât situaţii în care angajaţii statului acceptă mită, fac trafic de influenţă şi favorizează anumite firme, cât şi cele în care firmele se aliază între ele pentru a-şi împărţi banii din proiecte.
„Într-o procedură de atribuire controlată insuficient, personalul însărcinat cu contractarea poate manipula ofertele după depunere, în vederea selectării unui contractant favorit”, poate anunţa o anumittă firmă despre cerinţele sau bugetul alocat unui proiect sau „poate fragmenta o achiziţie în două sau mai multe comenzi ori contracte de achiziţie în scopul evitării concurenţei sau a unei investigaţii efectuate de o autoritate de management de nivel superior”, se arată în document.
Trucurile firmelor
Companiile se pot asocia fie pentru a câştiga contractele prin rotaţie – una dintre ele se prezintă cu cea mai bună ofertă, iar celelalte cu oferte fără şanse de câştig, iar la următorul proiect câştigătoare va fi o altă companie din grup -, fie una obţine proiectul şi angajează celelalte firme ca subcontractanţi. Controlorii ministerului sunt sfătuiţi să fie atenţi şi la firmele-paravan care participă la licitaţii doar pentru a simula concurenţa. Documentul vorbeşte şi despre firmele care umflă preţurile, falsifică numărul de angajaţi sau folosesc materiale de proastă calitate, mai ieftine decât cele stipulate în contract.
Ce lipseşte din documentul Finanţelor
Cele 16 sisteme de fraudare includ şi metode de identificare a fraudei, dar aceasta se face, potrivit recomandărilor, abia după ce contractele au fost atribuite. Cu toate acestea, „e mult mai util să previi, pentru că banii se recuperează mai greu de la un contract deja încheiat”, spune Peter Barta, director executiv al Fundaţiei Post-Privatizare. Punctul vulnerabil în domeniul fondurilor UE este sistemul de achiziţii, „prea complicat şi cu multe hibe, care te ajută să fraudezi”, spune Barta. Ar fi nevoie de proceduri de achiziţie mai simple şi de experţi externi care să evalueze toate ofertele.
„Acestea sunt metode de prevenţie la îndemâna oricui”, dar rareori sunt folosiţi experţi independenţi, spune Barta. Tot un expert ar putea să-şi dea seama şi de tentativele de cartelizare ale companiilor, dacă diferenţa de preţ între oferte e foarte mare. Dar, chiar dacă există suspiciuni de colaborare între participanţii la licitaţie, acest lucru trebuie dovedit, potrivit legislaţiei, ceea ce este dificil, estimează Barta. O altă slăbiciune a sistemului sunt salariile mici ale angajaţilor care se ocupă cu atribuirea contractelor cu fonduri UE. „Cei din comisiile de achiziţii ar trebui să fie motivaţi să nu primească mită şi să-i denunţe pe cei care oferă”, spune Barta. Reprezentanţii Ministerului de Finanţe nu au răspuns până la închiderea ediţiei la întrebările adresate de România liberă pe tema prevenirii fraudelor.
