Vanzarile “din usa-n usa” (“door to door”) sunt considerate o forma moderna de comert. In multe tari occidentale, acest tip de comert cunoaste o amploare deloc neglijabila. Si la noi in tara cateva companii specializate au inregistrat succese comerciale combinand respectivul tip de comert cu o anumita cointeresare financiara a cumparatorilor in cazul in care acestia gasesc alti cumparatori. Romania ar putea deveni insa, in curand si pentru o buna bucata de vreme (evaluata in ani), tara celei mai mari extinderi a comertului “din usa-n usa”, chiar daca va fi un gen mai deosebit, si, desigur, specialistii se vor imbulzi sa-l prezinte ca pe un bastard nefericit, fara vreo legatura cu parintele occidental. Bastardul va exista si, din mormant, Ceausescu va putea surade multumit ca ceea ce penuria de pe vremea sa crease reinvie in plin capitalism, si inca tocmai in legatura cu intrarea Romaniei in “lumea buna” a Uniunii Europene.
Spre a nu-i ofensa cumva pe corifeii si promotorii comertului “din usa-n usa”, ii vom spune bastardului comertul “din poarta-n poarta”, mai ales ca obiectul sau il vor constitui nu cosmeticalele sau alte bunuri industriale de consum, ci produsele agroalimentare de baza. Si sansa de a-l vedea operand pe scara larga va fi cu atat mai mare cu cat va fi fortata mai tare alinierea taranilor romani, dar si a orasenilor romani la normele europene de productie si comercializare a agroalimentarelor.
Sorocul acestei alinieri a venit odata cu intrarea efectiva a Romaniei in Uniunea Europeana. Si daca alinierea profunda pe linie de productivitate a exploatarii pamantului sau valorificarii animalelor este o problema de durata, alinierea la normele de productie si comercializare se face prin ordin, practic peste noapte. Ca urmare, taranii nu vor mai putea comercializa produse pe care le obtin in conditii artizanale de veacuri: pastrama, carnati, branza, miere. Tranzitoriu, vor putea desface in zone limitrofe obtinerii produselor, dar nu si in alte parti. In pietele bucurestene nu vor mai putea desface deloc, chiar daca temporar, dar numai temporar, se vor face anumite exceptii.
Productia si comercializarea produselor potrivit normelor europene (de mediu, fitosanitare, sanitar-veterinare, juridice, administrative, de calitate si de protectia consumatorului) vor fi atat de costisitoare incat nu vor putea fi respectate de nici un mic producator si cu atat mai putin de taranii individuali. Mentinerea lor in piata va fi exclusa, chiar si fizic, si nu numai financiar, intrucat nu vor primi autorizatii de comercializare.
Multi insa se vor incapatana sa reziste bazandu-se in continuare pe autoconsum. Care, in mod obiectiv, nu va putea intra sub incidenta controalelor din partea diferitelor institutii care se vor ocupa de supravegherea respectarii normelor europene. Si ii vor ajuta sa reziste foarte, foarte multi oraseni care vor merge la sate, din poarta-n poarta, ca pe vremea lui Ceausescu, pentru a gasi produse pe care le considera mai naturale si deci mai gustoase si care vor fi, poate, chiar mult mai ieftine. Caci produsele agroalimentare ce vor ajunge in pietele chivernisite de la oras vor fi atat de impovarate de costurile pentru respectarea normelor europene amintite incat vor fi deosebit de scumpe, practic prohibitive pentru numerosi oraseni ce vor ramane, inca mult timp, saraci. In plus, vor fi si fara vreo legatura cu produsele traditionale romanesti.
Comertul ”din poarta-n poarta” va fi preferatul multor sateni si oraseni. Nu va avea TVA, se va face fara case de marcat, fara inspectii peste inspectii, fara contabilitate si, mai ales, fara ca autoritatile sa-si tot bage picioarele pe intregul drum de la ogoare la tarabe. Eu unul, pentru o bucata de branza de Sibiu, ma voi duce pana-n Marginimea Sibiului!
