Fiscul aplică anacronic şi discreţionar legislaţia fiscală modernă a României. În plus, facturile se plătesc de şapte ori mai greu ca în UE.
Teoria formelor fără fond bântuie relaţia contribuabilului cinstit cu inspectorii Fiscului. Incapabili să majoreze veniturile la buget din combaterea evaziunii fiscale, funcţionarii fiscali au îndreptat arma birocraţiei către contribuabilii oneşti, a spus ieri Ionuţ Simion, tax-partner al PricewaterhouseCoopers (PwC) România. „Există un paradox al fiscalităţii româneşti. Există o combinaţie de legi extrem de noi şi moderne, cum ar fi cele despre TVA, accize, soluţii fiscale anticipate, acord de preţ în avans şi, totodată, o interpretare anacronică ce face Codul Fiscal să dea dureri de cap contribuabililor de bună-credinţă”, a spus acesta. Simion a acuzat „o incapacitate a administraţiei fiscale de a colecta şi administra veniturile la buget”, care se traduce într-un comportament agresiv al Fiscului faţă de contribuabilul onest, FMI devenind ţap ispăşitor. „Mă întreb, în toate acele restaurante unde nu se dă bon fiscal reprezentanţii administraţiei publice nu intră?”, a spus Simion investitorilor germani, austrieci şi elveţieni reuniţi la seminarul „Climatul investiţional şi perspectivele economice”, care a avut partener media ziarul România Liberă. Specialistul a exemplificat: încălcări ale drepturilor contribuabililor oneşti sub pretextul neprezentării de acte inventate de stat. „Când s-a pus problema rambursărilor de TVA, au scos (ANAF) din joben iepuraşul dosarul preţurilor de transfer.”
Cu toate că peisajul descris de Simion este unul dintre punctele negative ale României ca destinaţie investiţională (birocraţia figurând ca dezavantaj, alături de infrastructura subdezvoltată, schimbările fiscale rapide şi migraţia personalului supercalificat). Din păcate, plata unei facturi în România durează 174 de zile, faţă de 24 de zile în UE, a mai spus el.
