Românii nu trebuie să fie speriaţi nici de cota ce le revine din datoria privată a agenţilor economici, nici de ceea ce înseamnă datoria publică în creştere pentru viitorul taxelor şi impozitelor vărsate de ei la buget, spun oficialii români, în mai multe intervenţii avute zilele trecute.
Datoria externă, care a depăşit 97 de miliarde de euro, nu este mare faţă de cea din alte state europene, lasă să se înţeleagă preşedintele Traian Băsescu.
„Apropo de datorii, vreau să ştie românii cum stăm din punctul de vedere al datoriilor noastre. România are cea mai mică datorie pe cap de locuitor din UE”, a afirmat marţi acesta. „Vorbesc de datoria publică şi datoria privată, iar statul nu plăteşte decât datoria publică. Avem o datorie totală de 97,9 miliarde, din care 22 de miliarde datorie publică, iar restul datorie privată, datorii aparţinând cetăţenilor, firmelor, nerezidenţilor care se află în România”, a explicat Traian Băsescu, precizând că statul plăteşte numai datoria publică.
„Românii au fiecare în spatele lor de plată 4.570 de euro datorie, inclusiv cea privată”, a spus preşedintele, adăugând că, potrivit acestor cifre, România este „statul cu cea mai mică datorie pe cap de locuitor din UE”.
Calcule făcute de Andreea Paul-Vaas, consilier al primului ministru plasează România în spatele unor ţări precum Bulgaria unde cetăţenilor le revine o datorie de 4.810 euro pe locuitor sau Poloniei, ţară în care datoria ce revine unui polonez este de 7.002 euro. La celălat capăt al clasamentului cei mai îndatoraţi cetăţeni sunt cei 500.000 de luxemburghezi, fiecăruia revenindu-i peste 3 milioane de euro. Intr-o postare pe blogul ei, consilierul Andreea Paul-Vaas încreacă să liniştească opinia publică afirmând : „România se menţine între ţările fruntaşe ale UE în privinţa datoriei publice şi a creşterii PIB. În anul 2011, datoria publică a atins 34% din PIB, ceea ce ne poziţionează pe locul 4 între ţările UE cu cele mai mici datorii publice, potrivit Comisiei Europene”.
Trebuie să fim liniştiţi?
Nivelul la care a ajuns datoria publică în PIB, respectiv 34% nu este îngrijorător din punct de vedere formal, luând în considerare că maximum admis prin tratatul de la Maastricht, este de 60%. Ceea ce însă ar fi puţin pentru alţii riscă să fie mult pentru noi.
Laurian Lungu, director executiv al firmei de consultanţă MacroAnalitica afirmă că în ultimii patru ani datoria publică s-a dublat. „E o rată de creştere foarte mare”, spune el. El afirmă că există probabilitatea ca şi un deficit de 0,5%, în condiţiile unei contracţii economice, să fie dificil de finanţat. Intr-o intervenţie publică recentă, Ionuţ Dumitru, şef al Consiliului Fiscal, a spus că numai dobânzile plătite de România se situează la nivelul de 1,7% din PIB, ceea ce, în condiţiile unui deficit structural de 0,5% din PIB anunţat de Guvern pentru următorii ani, ar presupune de fapt un excedent bugetar îniante de plata dobânzilor. Laurian Lungu crede că o reducere a datoriei publice nu poate avea loc decât dacă România va avea o creştere economică de cel puţin 3% şi aceasta pe o perioadă îndelungată. „60% ponderea datoriei publice în PIB este mult pentru România”.
Această opinie nu îi aparţine doar lui Laurian Lungu. „Relaxarea nu este recomandată, întrucât pieţele financiare internaţionale judecă în mod diferit ţările dezvoltate (gen SUA, Marea Britanie, Franţa), cărora le admit datorii publice de peste 80 la sută din PIB, faţă de ţările emergente (gen România, Bulgaria), unde s-ar putea ca 40 la sută din PIB să constituie nivelul maxim de toleranţă”, spunea în luna septembrie Valentin Lazea, economist-şef al BNR.
Dacă oficialii repetă periodic că România este departe de depăşirea indicatorului de la Maastricht, ei nu spun că, în prezent, costurile la care se împrumută România sunt aproximativ egale cu cele ale Italiei şi de câteva ori mai mari decât cele plătite de marile economii ale UE. Diferenţa de dobândă face ca la restiturirea banilor împrumutaţi să plătim la fel de mulţi bani cu ţări care se împrumută mai consistent.
