Scuza oferită de autorităţi se leagă de existenţa unor clauze la acordurile petroliere, privind transferul de tehnologie şi perfecţionarea profesională a angajaţilor de care companiile câştigătoare a unor licenţe de explorare sau exploatare ar avea nevoie în activitatea lor. Pe baza acestora, companiile au o marjă mai mare de interpretare a prevederilor legale, Lukoil înţelegând de pildă că ar fi bine să se ocupe de baza de date. Astfel, de la transfer de tehnologie şi pregătirea angajaţilor (Lukoil a câştigat licenţe pentru explorare în cadrul a două perimetre în 2010) s-a ajuns la organizarea unei licitaţii în 2013 de către companie pentru realizarea centrului de date a ANRM, agenţia care gestionează resursele minerale româneşti. Alexandru Pătruţi, fostul şef al ANRM citat de HotNews afirmă că Lukoil nu va avea acces la datele secrete, fiind doar organizatorul licitaţiei iar necesitatea unui “intermediar” apare deoarece ANRM nu are resursele necesare realizării proiectului. Clauzele privind transferul de tehnologie şi pregătire a personalului apar şi în acordurile semnate de Chevron, fără ca firma americană să aibă însă iniţiative care să implice gestionarea informaţiilor privind resursele româneşti. Sau cel puţin nu încă.
Potrivit Hotnews, obiectul licitaţiei organizate de Lukoil constă în “furnizarea şi instalarea de echipamente hardware şi software, furnizarea de servicii tehnice asociate pentru dezvoltarea, implementarea, upgradarea, migrarea bazei de date existente, testarea, pregătirea profesională şi punerea în funcţiune a centrului de date, inclusiv integrarea soluţiilor aplicaţiilor pe platforma nouă de hardware, integrare cu sistemul deja existent în sediul central al ANRM, astfel încât noua sa formă să permită gestionarea, prelucrarea şi analiza tuturor informaţiilor legate de resurse minerale”.
Procedurile privind licitaţia urmau să se deruleze din 9 iulie până pe 4 octombrie când trebuia semnat contractul cu câştigătorul. Între 9 şi 11 iulie Lukoil a publicat mai multe anunţuri privind organizarea licitaţiei dar, surpriză, compania a declarat licitaţia nulă după deschiderea ofertelor.
Povestea ANRM, Lukoil apare în presă după ce luni Departamentul pentru Energie anunţa amânarea licitaţiei pentru stabillirea strategiei energetice naţionale “din lipsă de fonduri”. Totuşi, cât de mari ar putea fi sumele necesare construirii unei baze de date şi costul realizării unei strategii energetice astfel încât două autorităţi-cheie ale statului – având în vederea importanţa domeniilor gestionate – să nu şi le poată permite? Asta ca să nu mai întrebăm de ce sunt lăsate totuşi pe mâna „privaţilor”?
