Este evident ca Romania trece printr-o recesiune economica deosebita, marcata de puternice contractii, precum cele din trimestrul I si II 2009, de 7,6%, respectiv 8,8%, comparativ cu perioada similara din 2008. Totodata, prognozele specialistilor, inclusiv ale Fondului Monetar International, vizeaza o depreciere economica anuala de peste 8%.
La aceasta adaugam, la finele lunii septembrie, atat cresterea continua a ratei somajului – la 6,9% dupa 15 luni de zile (fapt intalnit doar in anul 1991) – si a carei tendinta vizeaza 10% in 2010, cat si radierea, dizolvarea sau suspendarea a peste 100.000 firme, ambele procese fiind in plina evolutie.
Totodata, sectorul privat din Romania a reusit sa actioneze rapid pentru diminuarea consecintelor recesiunii economice, in primul rand, pentru protejarea intereselor actionariatului majoritar, prin reducerea substantiala a costurilor, prin disponibilizarea a circa 25% din angajati, aruncand greutatile acestora pe umerii unui guvern prins intr-o puternica criza politica ce agraveaza situatia socio-economica din tara.
Pe de alta parte, este evident ca dupa 20 de ani se simte nevoia unor reforme in multe sectoare de activitate, insa, in primul rand, in cel al zonei politice de baza. Acesta este un proces de vointa foarte dificil de realizat, deoarece membrii clasei politice neglijeaza influentele crizei politice asupra unei veritabile recesiuni economice, stiind bine ca privilegiile lor nu vor fi afectate.
Totusi, efectele acestei atitudini periculoase pot genera mari greutati in acordarea sprijinului financiar din partea institutiilor internationale, cu efecte imediate si nedorite asupra riscului de tara si, implicit, asupra sectorului financiar – suportul economiei. In acest caz, piata monetara, dar si pietele de capital autohtone (BVB si Sibex) vor resimti masiv si direct exit-ul investitorilor straini, care pot intra in expectativa o perioada mai mare de timp.
In alta ordine de idei, zilele de 2 si 13 octombrie 2009 au marcat, pentru ultimii 20 de ani, un eveniment unic in viata parlamentara a Romaniei, si anume ruperea coalitiei guvernamentale, urmata de votarea primei motiuni de cenzura. Reactia pietelor financiare interne a fost una pe masura, afectandu-i nu pe cei in cauza, ci pe cei care sustin in fapt mersul economiei, adica pe putinii investitori bursieri activi.
Un grafic zilnic al indicelui autohton BET-FI din aceasta perioada, cu scala liniara, mi se pare foarte elocvent in conditiile critice actuale, mai ales politice:
1. De la inceputul crizei politice actuale indicele a scazut cu 5%, timp in care indicele BET creste cu 7% corelat cu bursele straine.
2. Deprecierea maxima zilnica a perioadei a fost de 7,01% si s-a realizat pe data de 2 octombrie, o data cu desfacerea coalitiei.
3. Pe termen foarte scurt (TFS, adica 3-5 zile), directia indicelui este incerta, cu evolutie intr-un canal de relativ echilibru intre maximul de 24.600 si minimul de 22.000.
4. Iesirea din acest range se poate face in doua variante: a) prin spargerea limitei superioare cu tinta spre 26.000 de puncte, daca criza se atenueaza, caz in care linia MACD revine pe crestere prin devierea tangentiala fata de linia neutra, iar linia DMI se detaseaza spre niveluri superioare zonei de 30 de puncte; b) prin spargerea pragului minim de la 23.000 concomitent cu strapungerea liniei SMA 50 de zile, ceea ce ar insemna o adancire a crizei prin aplicarea de sanctiuni de catre FMI si CE, caz in care indicele va tinde in prima faza spre pragul de 22.000 si apoi de 21.000. O strapungere a liniei trendului intermediar de crestere din zona de 21.000 ar insemna o corectie importanta pe termen scurt – eventual, spre finalul acestui an – si intrarea intr-o piata bear pe TS.
