Romania a ajuns sa traiasca din plin uzualele consecinte ale prezentei preponderente in economie a capitalului strain. Nu exista nici o abatere de la scenariul standard in domeniu. Oarecum atipic este doar faptul ca aceste consecinte sunt resimtite deja la o intensitate maxima, dupa foarte putini ani de implicare notabila a capitalului strain in economie.
Pana in anii 2000, practic pre-zenta capitalului strain in economie era derizorie, cel mai probabil din cauza unei nefericite combinatii intre tergiversarea reformelor in tara si absenta Romaniei din conul de interes politico-economico-strategic pentru capitalul occidental. Abia din anul 2000, capitalul occidental a intrat pe un front larg in Romania, ca expresie a noului interes politico-economico-strategic pentru regiune, pus in evidenta si de deschiderea procesului de aderare a Romaniei la NATO si Uniunea Europeana. Reformele au fost urgentate. Privatizarea a fost fortata la maximum. Intr-o perioada istoriceste extrem de scurta – practic 2-3 ani – intreaga axa majora a economiei a fost preluata de capitalul strain, indeosebi vest-european. Sub control strain se afla productia si distributia petrolului, distributiile de gaze si de electricitate, telecomunicatiile, productia de otel si ciment, intregul sistem bancar. Capitalul strain se afla deja la comanda economiei, iar de acum, gratie fortei sale mult superioare celei a capitalului autohton, isi extinde controlul in dreapta si stanga axei majore a economiei.
In aceste conditii, economia este intr-o proportie predominanta la mana capitalului strain, cunoscand din plin consecintele implicarii acestuia. Nu s-ar putea sa despartim de prezenta capitalului strain cresterea economica obtinuta in ultimii ani, cu mult mai dinamica decat s-ar fi putut inregistra pe baza contributiei doar a capitalului autohton. Nu s-ar putea sa nu recunoastem aportul capitalului strain la dez-voltarea sectorului bancar-financiar din Romania, precum si a retelelor de consum, caracterul lor performant si aspectul civilizat al acestora. Deosebit de important este impactul capitalului strain in difuzarea in Romania a managementului performant si a unei culturi si discipline a muncii pe baza carora se obtin reusitele economice si productivitatea necesara in competitia economica. Si nu am putea sa ignoram contributia capitalului strain la cresterea salariilor in Romania, in unitatile atator multinationale care actioneaza si pe piata romaneasca practicandu-se salarii ridicate si forme de promovare a valorilor.
Sunt insa si avataruri ale prezentei capitalului strain care n-ar putea fi trecute cu vederea. Este vorba indeosebi de bine cunoscutele si arhistudiatele probleme negative de balanta de plati pe care le produce expansiunea, in special una rapida, a capitalului strain, bancar si industrial, intr-o tara. Probleme pe care capitalul strain nu le creeaza dintr-o rautate anume, ci din insasi ratiunea pentru care opereaza: obtinerea de profit. N-am putea sa nu remarcam ca desi PIB-ul si productia industriala cresc, in aceeasi masura sporeste si deficitul de cont curent extern al tarii. In mod normal, cresterea PIB si cea a productiei industriale ar trebui sa antreneze o scadere a deficitului de cont curent extern – care nu este altceva decat un consum net de resurse din strainatate – sau, cel putin, o incetinire semnificativa a sporirii acestuia. Cu atat mai mult cu cat expansiunea creditului catre sectorul privat (care include si creditul de consum) arata clar, potrivit datelor BNR, o incetinire vadita, semn ca restrictiile introduse de Banca Nationala in domeniu ar fi dat rezultate. Era de asteptat deci, cu atat mai abitir, ca importurile sa-si tempereze expansiunea, caci aceasta este finantata de fapt tocmai din credite. Nu s-a intamplat asa probabil din doua motive, si ambele sunt legate de prezenta predominanta a capitalului strain. Primul: bancile, toate straine, din Romania au ocolit complet restrictiile Bancii Nationale in domeniul creditarii in valuta, pasand solicitarile de imprumuturi catre bancile-mama din Occident. S-au comutat catre acestea solicitari de credite in valoare de peste 3 miliarde de euro, dupa introducerea restrictiilor de catre Banca Nationala.
In acest fel, desi creditul din Romania s-a temperat, imprumuturile contractate in valuta de firme si particulari din Romania au continuat de fapt sa creasca, efectele unor importuri fara limite fiind pe mai departe resimtite in economie. Ca urmare, deficitul extern a crescut! Al doilea motiv este legat de investitiile straine. Chiar facand abstractie de cele speculative (cum pot fi considerate nu doar cele de pe bursa, dar si cele din imobiliar), investitiile straine in Romania sunt, in cea mai mare parte, nu investitii realmente noi, ci transferuri intracompanie de active in operatiuni de relocalizare, cu preluarea de aprovizionari cu componente si servicii de la societatile-mama sau de la filiale ale acestora din alte tari. Ca atare, in situatia actuala a investitiilor straine, cu cat acestea cresc cu atat cresc si importurile Romaniei si deci deficitul de cont curent extern al tarii.
Avand in vedere viteza si inten-sitatea cu care asemenea fenomene – altminteri uzuale – se manifesta, ramane o problema de interes nu numai teoretic, dar si practic, de ce se petrec astfel lucrurile. Explicatia se afla probabil in structura economiei. Ponderea masiva a sectorului agricol, practic neconectat la circuitele internationale si cu dinamici aparte chiar si in cadrul economiei interne, precum si slabiciunile industriei, dupa ani de cadere si dezarticulare, au creat vulnerabilitati excesive, hiperbolizand efectele – repetam, altfel obisnuite – ale activitatii capitalului strain intr-o economie. Este posibil si ca structura insasi a investitiilor straine sa joace un rol. In mod absolut disproportionat de mult, acestea se indreapta catre sectoarele financiar si imobiliar, care asigura profituri rapide.
Investitiile propriu-zis industriale sunt modeste si angrenate in esenta in activitati de tip lohn. Se constata, fara indoiala, o deplasare a lohn-ului dinspre industria textila, inspre industria componentelor auto. Ceea ce reprezinta neindoios un pas inainte pentru economia romaneasca. Dar, din punctul de vedere al efectelor asupra balantei de plati, aceasta deplasare este dezavantajoasa. Exista o componenta mult superioara de transfer de mijloace fixe din afara care cantareste mult mai greu la import. S-ar putea ca prin insasi o asemenea structura, investitiile straine sa aiba curand un impact negativ net asupra balantei de plati, caci intrarile sub forma de noi investitii nu vor mai putea compensa iesirile debordante sub forma de repatrieri de profituri.
