Luni, marti, joi, vineri. in istoria moderna a pietelor de capital doar miercurea lipseste din seria zilelor negre de la bursa (exista totusi o miercuri neagra, insa doar pentru britanici). In toate celelalte s-a intamplat ceva foarte rau; zilele s-au incheiat cu cate un cosmar financiar din care multi s-au trezit cu buzunarele goale. Chiar GOALE! Ruinati, unii si-au pus capat zilelor, ori si-au pierdut mintile. O tragica si puternica dovada ca bursa nu este pentru cei slabi de inger. Istoria ne arata ca domnului Crah putin ii pasa de calendar. Trece val-vartej prin piata, nu-si anunta vizitele si, de regula, prinde pe picior gresit marea masa a investitorilor. E mereu insotit de doamna Panica. Cei doi au iesit rar din barlog, dar cand au facut-o au lasat in urma prapad si jale.
Pentru investitorii perioadei moderne seria neagra incepe in 1929. Investopedia, o publicatie on-line a grupului Forbes, publica insa istoricul altor trei crahuri celebre, nu intamplator selectate. Nu-mitorul comun: supraevaluarea, lacomia de masa, ignorarea "fundamentelor". Nimeni nu isi mai aminteste cand a inceput fiecare… O fi fost luni…, poate miercuri sau joi?
Lalele, lalele…
Olanda, final de secol XVI. Un reputat botanist din Viena primeste cadou cateva rasaduri (bulbi) ale unei flori pe care turcii o cultivau deja la Istanbul de vreo sase secole. Floarea se numea tulip (cuvantul turcesc pentru turban). Planta seduce rapid proprietarii instariti de gradini din Europa, dar, pe la 1635, mai ales pe cei din Amsterdam. Nimic special pana ce floarea este atacata de un virus ciudat numit "mosaic". Virusul nu ucide laleaua, dimpotriva, coloreaza petalele foarte divers si din ce in ce mai original. Olandezii bogati incep sa caute bulbii cei mai rari, care produc flori unicat. Laleaua devine semn de statut social: un fel de Bugatti, Ferrari, ori Maybach sa zicem, al gradinilor nobiliare. De aici pana la tulipmania mai e doar un pas. Toata lumea – nobili sau nu – vinde si cumpara bulbi de lalea. Unii vand afaceri, proprietati , se imprumuta si cumpara lalele. Cererea creste ametitor. Gradinarii nu mai fac fata. Preturile ajung la cote nerationale. Olandezii sunt, fara sa-si dea seama in plina bula speculativa. Intr-o luna, pretul si asa scump, creste de 20 de ori! Negustorii mai prudenti vor sa marcheze profiturile si vand in volume mari. Apare dl Crah la brat cu doamna Panica. Trendul se inverseaza. In scurt timp pretul se prabuseste. Cine a dat o casa pentru un singur bulb il poate vinde doar la pretul unei cepe! Guvernul intervine dar e deja prea tarziu. Se instaleaza recesiunea, iar averile olandezilor se duc petala cu petala.
Bula de aer in Marile Sudului
Marea Britanie, 1711. Fregatele englezesti sunt reginele marilor. Imperiul e la apogeu, coloniile aduc bogatie, oamenii au bani de investit. Compania "Marea Sudului" (CMS) obtine de la guvern monopolul comertului pe apele sudice ale globului. Toata lumea crede ca basti-nasii din America de Sud sunt atat prosti incat dau pe mai nimic aurul si diamantele lor. CMS face o oferta publica, iar investitorii dau navala. IPO-ul e un mare succes. Sunt prea putine actiuni si foarte multi doritori. Pretul incepe sa urce rapid. Conducerea companiei nu se pricepe la management; face achizitii luxoase pe continent, iar navele zac abandonate prin porturi straine. Luxul se vede, navele abandonate – nu. O alta companie de comert britanica, "Mississippi", vinde in Paris, un fel obligatiuni cu acoperire rezervele de aur si argint din Franta. Lumea cumpara. Ce ignora investitorii e ca pretul obligatiunilor este deja de 80 de ori mai mare decat valoarea rezervelor de aur si argint care stau in spatele hartiilor. Executivii "Marii Sudului", care stiu adevarata situatie, vor sa vanda. Afla si alti investitori, vestea proasta se raspandeste si… ati ghicit. Apar iarasi doamna Panica si necrutatorul domn Crah. Guvernul britanic a interzis emisiunile de certificate de actiuni (legea a stat in vigoare un secol!), dar era din nou prea tarziu. Dupa 10 ani de la prabusire, actiunile CMS, cumparate la un maxim de 1.000 de lire sterline (la acea vreme), nu mai valorau NIMIC!
Imobiliare fierbinti in Florida
Statele Unite, 1926. Americanii traverseaza o perioada de expansiune economica dupa primul razboi mondial. Anii ’20, supranumiti "Anii Prosperitatii", aduc optimism in afaceri si stimuleaza plasamentele, mai ales pe piata imobiliara. Populatia e in crestere. Oamenii vor case si cauta tot mai mult teren. Mai ales in Florida, la soare, aproape de plajele din Miami. Pretul pamantului ia avant. Se dubleaza. Se tripleaza. Cine cumpara cu 400.000 de mii intr-un an vinde cu 1,5, chiar 2 milioane de dolari. E cald, e frumos, toata lumea cauta sa cumpere. Chiar toata lumea? Speculatorii realizeaza la un moment dat ca pretul e prea tare umflat si incep sa vanda. Un teren, doua terenuri, zece terenuri. Placutele "Land for Sale" se inmultesc. Cumpa-ratorii insa se imputineaza. Dl Crah sta la soare pe un sezlong, la un cocktail cu doamna Panica. Nu mai dureaza mult pana la urmatoarea lor vizita printre investitori. Doar trei ani si istoria pietei de capital avea sa deschida un dosar nou: 1929, lunea neagra, martea neagra, joia neaga. Despre Marele Crah si Marea Recesiune – cititi in editia viitoare.