» In limbajul celor care se ocupa de administrarea finantelor personale i se spune supra-cheltuire. De aici poti ajunge la supraindatorare, boala care, netratata cum se cuvine, duce, mai devreme sau mai tarziu, la faliment personal.
Lipsa disciplinei financiare
Sunt oameni care pur si simplu nu se pot abtine. Le scapa banii printre degete, n-au nici cea mai mica idee despre notiunea de buget personal. Magazinul, – supermarket sau mall – este pentru ei ca becul aprins pentru fluturi. Unii sunt, fara sa o stie sau sa o recunoasca, chiar dependenti de cumparaturi. O cauza des intalnita de cei care analizeaza comportamentul lor este lipsa educatiei despre bani, de la varste fragede. Familia nu si-a batut capul sa-i invete cum sa puna deoparte pentru dulciuri, jucarii ori distractii. Parintii au evitat subiectul platii facturilor lunare – "prea serios pentru aia mici" –, iar cei mici il vor considera neimportant cand vor deveni mari. Eventualele datorii facute in adolescenta – un semn important adesea ignorat in familie – au avut de fiecare data finantatori de serviciu, parintii, care nu tin cont de istoricul debitorului si, nu-i asa, nu cer niciodata dobanzi.
Veniturile planificate dar nerealizate
Nu face cheltuieli decat cand ai efectiv bani. Veniturile planificate sunt una, suma din cont e altceva. Asta e valabil mereu, dar mai ales in vremuri de criza. Daca ai de-a face doar cu o plata amanata te mai poti redresa. Dar daca banii chiar nu mai vin? Daca te bazezi pe vreo prima, bonus ori cine stie ce adaos de sfarsit de an, s-ar putea sa ai surprize si te trezesti ca ai cheltuit bani pe care, de fapt, nu-i aveai.
Imaginea personala
De cate ori nu ai cumparat ceva doar pentru ca are si prietenul/prietena, colegul/colega de serviciut Mentinerea sau cultivarea unei anumite imagini impinge adesea la cheltuieli irationale. Gama de tentasii este cat se poate de variata: de la haine, pantofi, ceasuri, telefoane, pana la masina, casa sau chiar amanta cu cheltuieli mari de intretinere. Totul trebuie sa fie la moda, de firma, de top, pentru ca altfel, "n-ai valoare", cum se spune in unele medii. Nu te mai intrebi daca ti le poti permite si te arunci in portofel, cum se spune, ca surdul in toba. Semnele apar in adolescenta sau in floarea varstei, dar nu sunt scutite nici persoanele mature, mai ales cand amorul e mare si chior.
Inadaptarea la un nou stil de viata
Obisnuinta este in unele cazuri un mare dusman al bugetului personal. Ai avut o slujba buna, o leafa pe masura si te-ai obisnuit cu un anumit standard de viata. Ieseai la masa in oras, mai faceai cinste amicilor, cumparai din magazine cu staif, mergeai regulat in vacante. A venit criza, ti s-a redus leafa sau chiar ai pierdut slujba. Dar nu ti-ai adaptat stilul de viata si comportamentul de consum la noile conditii. Cheltuiesti ca si cum ai castiga aceiasi bani ca inainte si te bazezi prea tare pe faptul ca lucrurile vor reveni in scurta vreme "la normal". E si o problema de imagine: nu vrei sa stie amicii ca iti merge mai greu. "Invatul are si dezvat, spune o vorba, si chiar daca la inceput e mai greu, ar trebui totusi sa faci corectiile cerute de noile conditii. Cat priveste amicii: poate descoperi cu ocazia asta ce conta mai mult pentru ei, tu sau banii tai.
Viciile
Cauza cea mai periculoasa a cheltuielilor scapate de sub control, mai ales daca subiectul ajunge in ipostaza dependentei. De regula, atrage dupa sine costuri aditionale: medicamente, tratament de specialitate, asistenta psihologica. Alcoolismul si dependenta de droguri distrug nu doar bugete personale, ci destine si familii intregi, pentru ca viciile au, constant, nevoie de finantare. Un calcul rapid va arata, de exemplu, ca un pachet de tigari pe zi va costa cam 50-60 de euro pe luna. Cati romani dau aceeasi suma – sau macar jumatate – la un fond privat de pensiit Ori o depun la banca la fel de disciplinat cum isi cumpara zilnic pachetul de tigari?
