Contradicţiile între adepţii austerităţii transferate din bugetele naţionale în cel al UE (bugetul Uniunii nu reprezintă totuşi decât 1% din PIB-ul cumulat al statelor membre) şi apărătorii unui buget european mai cuprinzător, care să sprijine dezvoltarea, se vor tranşa mâine la Bruxelles. Pentru următorii şapte ani este de împărţit un tort de 1 trilion de euro (inclusiv indexarea de 2% cu inflaţia), lobby-urile membrilor luptându-se pentru adjudecarea unei felii cât mai mari. Partea bună pentru România este că s-a renunţat la propunerea din vechiul draft al construcţiei bugetare comunitare care prevedea că alocările viitoare sunt condiţionate de gradul de absorbţie înregistrat; în plus, România va obţine în mod cert bani suplimentari faţă de vechiul buget multianul, în special ca urmare ca fondurilor care vin pentru agricultură.
Partea proastă este că banii ar putea să nu se ridice totuşi la nivelul aşteptărilor, mai ales în ceea ce priveşte fondurile de coeziune. Prima formulă luată în calcul viza alocarea unor sume reprezentând 2,35% din PIB-şi cum PIB-ul luat în calcul nu era la zi, ci unul aferent bugetului multianual anterior, România ar fi cules roadele perioadei de boom dinaintea crizei, când fotografia PIB arăta mai bine. Din păcate, există şi o a doua formulă, care limitează sumele suplimentare primite (unde este cazul), la maxim 10% din alocarea anterioară, deşi există doar două victime potenţiale ale acestei limitări (dacă limitarea în cauză rămâne în picioare): România şi Slovacia. Efectele sale, la nivel de sume puse în joc, nu sunt deloc simbolice, probabil la nivelul unui miliard de euro, deloc de neglijat (pentru comparaţie, România ar putea primi în plus, per total, la nivelul întregii perioade 2014-2020, cam 7 miliarde euro din bani europeni).
Agricultura şi forfetarul
Sume consistente suplimentare vor fi obţinute pentru agricultură (4-5 miliarde euro), în special privind plăţile directe (până în 2020 subvenţia pe hectar va junge la 196 euro, o creştere mai mare de 50%), în baza procesului de recuperare a decalajelor dintre statele membre. Sunt de asemenea şanse ca o parte dintre “fondurile forfetare” puse la dispoziţia unor regiuni care înregistrează decalaje de dezvoltare să ajungă şi în România, pentru regiunea de Nord-Est. Vorbim în acest caz de sume mai puţin spectaculoase, de ordinul sutelor de milioane de euro. “Faţă de propunerea iniţială a Comisiei Europene, care prevedea nişte alocări corecte pentru România atât pe fonduri de coeziune, cât şi pe agricultură la plăţi directe şi dezvoltare rurală, de 48 miliarde euro, probabil că nu vor rămâne 48, însă este foarte important ca ceea pierdem să fie cât mai puţin: este o mare diferenţă dacă pierdem un miliard sau dacă pierdem zece”, spunea ieri premierul Ponta în şedinţa de guvern.
Aproximativ 40 miliarde euro ar putea obţine România din banii europeni pentru exerciţiul bugetar 2014-2020, faţă de 33 miliarde euro în cel precedent de 7 ani. Pentru comparaţie, Polonia primeşte doar din fonduri de coeziune 70 de mililarde. Rămâne de văzut ce grad de absorbţie vom înregistra în final.