„România se numără printre economiile în care statul poate interveni oricând în mediul privat, dar acest lucru nu ar fi, din punctul nostru de vedere, nici bine, nici rău. Ceea ce este incorect constă în agresivitatea controlorilor, dar mai ales în multitudinea acestora”, a declarat Dan Matei Agathon, vicepreşedintele Alianţei Confederaţiilor Patronale din România (ACPR).
Un calcul al companiei de consultanţă Golden Mind&Spirit arată că statul român dispune de peste 100 de organisme de control, din care mai mult de 80 îşi pot trimite „locotenenţii” la orice oră, în orice zi, să constate aspecte dintre cele mai neaşteptate din activitatea firmelor.
Câte autorizaţii, atâtea controale
Rezultatele studiului arată că la fiecare firmă pot intra nepoftiţi un anumit număr de controlori – „foarte importanţi”, de altfel – de la stat. Acest număr este egal cu numărul autorizaţiilor pe baza cărora funcţionează firma. Media generală oscilează între 28 şi 83 de controale posibile per firmă, proporţional cu gradul de complexitate al afacerii aflate sub suraveghere.
Un exemplu edificator poate fi cel al unei covrigării despre care s-ar putea spune că este o afacere mai lejeră şi accesibilă. În realitate lucrurile nu stau tocmai în regulă. Astfel, pentru a putea funcţiona e nevoie de autorizarea de la nu mai puţin de 28 de instituţii, de la „Sanepid”, Poliţie, Fisc, Pompieri, contabilitate sau diverse direcţii din primăria locală, până la furnizorii de gaze, curent, apă, servicii de salubritate sau de interes comunitar. Ca să nu mai vorbim de Inspecţia muncii, Inspecţia în construcţii etc.
În cealaltă extremă din România, referitor la numărul de controale, se situează companiile din domeniul producţiei industriale – un sector vital pentru economie, cu o pondere importantă în special la exporturi.
„Industria a devenit un sport extrem”
În timp ce la uşa covrigăriei sau şaormăriei pot bate oricând 28 de reprezentanţi ai organelor de control, la o fabrică s-ar putea să vină „în vizită” cu cel puţin 50-60 de inspectori zeloşi Pe lângă pompieri, gardienii Fiscului sau inspectorii de la Muncă ori de la „Sanepid”, industriaşul mai poate fi „vizitat” şi de controalele tehnice.
„Industria poate fi un fel de sport extrem, iar business-ul supus controalelor din România un fel de pariu cu imposibilul de vreme ce aici pot interveni oricând, per total, mai mult de 80 de instituţii de control”, consideră vicepreşedintele ACPR.
Reprezentanţii patronatelor au propus înfiinţarea unui Birou unic de control, iar verificările să se facă în grupuri de inspectori, nu câte o verificare pe zi de exemplu.
„Controale trebuie să existe, însă să vină toţi odată, în grup, astfel s-ar preîntâmpina şi şpăgile. Un birou unic de control ar ajuta în special firmele din comerţ care sunt sufocate de verificări zilnice. Trebuie făcut un control minimal şi fără a afecta activiăţile comercianţilor”, a menţionat Dan Agathon.
