Nerecunoaşterea deductibilităţilor unei firme, măsurile arbitrare şi neclaritatea prevederilor legale ridică impozitul pe profit cu până la 9% faţă de rata oficială de 16%.
Calcule făcute de firme de consultanţă fiscale din România arată că rata de impozitare a profitului este de 16% doar pe hârtie. In realitate aceasta este mai mare ca urmare a nerecunoaşterii de către Fisc a unor deductibilităţi sau din cauza aplicării arbitrare a aceloraşi prevederi de către diferiţi controlori ai Fiscului.
În funcţie, de specificul activităţii firmelor şi de norocul contribuabililor – persoane juridice ca ei să fie controlaţi de inspectori fiscali mai riguroşi, rata de impozitare poate ajunge şi la 27%, spune Ionuţ Simion, tax partner al PricewaterhouseCoopers (PwC).
„Este o realitate că, deşi rata standard e de 16%, rata efectivă de impunere e mai mare, trebuie să fie undeva între 18 şi 20%şi vine din faptul că nu eşti lăsat să îţi deduci o serie de cheltuieli”, afirmă el.
Valoarea comercială a firmei, nerecunoscută
Faptul că o firmă are o valoare comercială mai bună decât alta, deşi ambele au aceleaşi mijloace fixe şi au acelaşi obiect de activitate nu impresionează inspectorii fiscali atunci când vine vorba ca aceştia să recunoască drept deductibile cheltuielile cu achiziţionarea unei companii. „ Dacă o firmă o cumperi cu un milion de euro, deoarece are vad comercial, iar valoarea activelor sale e de 100.000 de euro, Fiscul spune că restul de 900.000 de euro trebuie să îi amortizezi, nu sunt deductibili”, afirmă specialistul PwC.
Un alt caz este cel al cheltuielilor cu carburanţii. Din 2009 nu se mai deduc astfel de cheltuieli decât dacă e vorba de firme care au mijloace de transport de peste 9 locuri sau curierat etc. „Sunt companii care au forţă de vânzări, se duc la bancă, la clienţi etc.”, spune Simion.
Se întâmplă alteori ca un inspector să accepte anumite cheltuieli cu consultanţă ca fiind deductibile, iar altul, la aceeaşi firmă , să spună că nu sunt deductibile. Ionuţ Simion exemplifică: „cheltuielile cu serviciile de conultanţă pentru care nu sunt acte justificative, sunt altă problemă. Vine cineva de la Fisc la dvs şi altcineva la mine, dvs îi arătaţi 20 de hârtii, îi arăt şi eu 20 de hârtii la acelaşi serviciu. Cel de la dvs. zice că este în regulă şi sunt deductibile, la mine zic că nu sunt deductibile”.
Dobânda acceptată de Fisc e doar de 6%
Pentru a accepta drept deductibile cheltuielile cu dobânzile acestea trebuie să fie de cel mult 6% la euro şi de 6,5% la lei. La acest nivel multe bănci comerciale nici nu dau credite. Dacă dobânzile sunt peste nivelul acceptat de Fisc, diferenţa asupra cheltuielilor nu este recunoscută, iar firmele le suportă din propriul buzunar. La fel, dacă contabilul unei firme nu află că a fost redusă cota de asigurări sociale de sănătate cu 1% şi plăteşte cota veche, firma nu îşi poate trece această diferenţă la cheltuieli deductibile, deşi banii au fost primiţi de stat, afirmă specialistul PwC.
Pierderile înregistrate de firme în tranzacţiile comerciale (spre exemplu aşa-zisele „ţepe”) nu sunt recunoscute drept cheltuieli deductibile decât dacă firma rău platnică este în faliment, nici măcar în insolvenţă.
O problemă majoră, afirmă Simion, este şi cesionarea creanţelor. Spre exemplu, dacă un operator de telefonie mobilă vinde cu 10 lei unui recuperator de datorii o creanţă de 100 de lei, ambii vor plăti impozit pe profit ca şi cum ar fi încasat 100 de lei, fără a se ţine seamă de încasarea efectivă.
„Au găsit o chichiţă şi te obligă prin contabilitate să o recunoşti ca şi cum ai fi cumpărat o creanţă perfect solvabilă, să recunoşti în contabilitatea societăţii care se ocupă de recuperare că ai dat 100 de lei deşi ai dat 5 lei, iar impozitul se calculează la 100 de lei”, spune Ionuţ Simion.
Impozitarea poate ajunge şi la 27%
„Ar fi în regulă ca impozitarea reală să fie doar 18-20%, problema este însă că anumite cheltuieli ridică rata peste 20%, iar din interpretarea abuzivă a legii se ajunge la 20-24-27%. În toate ţările apar decalaje şi în principiu, e acceptabil un plus de 2-4% faţă de rata de impunere, iar tot ce depăşeşte arată ori că legea e neclară, ori că interpretarea e abuzivă, ori amândouă. Ultimul caz e al nostru”, spune Simion.
ESENŢIAL
16% e rata oficială de impozitare.
27% poate atinge rata reală de impozitare a profitului.
20% ar fi rata reală maxim acceptabilă de impozitare.
6% e dobânda maximă recunoscută de Fisc la împrumuturile firmelor.
