Oltchim a înregistrat în primul trimestru o cifră de afaceri dublă faţă de perioada similară din 2010. Mai mult, raportat la aceeaşi perioadă. pierderile combinatului au fost reduse de la 22%, la 0,57% din cifra de afaceri. Rezultatele bune din ultimele luni şi dinamica bursieră pozitivă cu titlurile Oltchim poziţionează compania printre cele mai interesante şi disputate din portofoliul statului.
SC Oltchim se află însă pe lista companiilor monitorizate în baza acordului cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), iar guvernul s-a angajat faţă de instituţiile internaţionale să demareze privatizarea acesteia.
Diminuarea capitalului
La începutul anului, Ministerul Economiei, acţionar majoritar la Oltchim Râmnicu-Vâlcea a anuţat demararea procedurilor pentru privatizare.
Dar, de trei ani de zile, a existat o adevărată luptă între acţionari. Grupul german PCC care deţine 12,16% din acţiunile Oltchim şi-a manifestat interesul pentru preluarea companiei şi pentru a implementa o anumită strategie.
Problemele Oltchim au demarat practic din anul 2003 când s-a aprobat o majorare de capital social prin conversia în acţiuni a unei părţi din creanţa AVAS faţă de societate. În 2007, pe fondul tensiunilor cu acţionarii minoritari, SIF Oltenia şi fondul de investiţii Lindsell, Guvernul a hotărât anularea majorării din 2003 şi diminuarea capitalului social al Oltchim. La scurt timp, ar fi trebuit să urmeze o nouă majorare cu drepturi de preferinţă acordate celorlaţi acţionari. Majorarea capitalului social nu a mai avut loc nici până astăzi, existând o opoziţie din partea acţionarilor de la PCC.
Apoi, datoriile Oltchim au urcat şi mai mult pe fondul deprecierii leului, majoritatea datoriilor companiei fiind în euro.
Negocieri pentru achiziţii
În 2008, închiderea de către Petrom a instalaţiilor de petrochimie care alimentau cu materie primă Oltchim-ul au avut ca efect reorientarea către alte pieţe pentru aprovizionare. Reprezentanţii Oltchim au reclamat la vremea respectivă că reorientarea către alte pieţe pentru aprovizionare au condus la importante pierderi operaţionale prin creşterea costurilor cu materia primă.
Oltchim a anunţat şi începerea negocierilor ci OMV Petrom pentru achiziţionarea rafinăriei Arpechim Piteşti astfel încât sursele de materii prime să fie cât mai apropiate geografic, reducându-se astfel costurile de producţie.
Funcţionarea combinatului la întreaga capacitate şi integrarea cu capacitatea de la Arpechim „ar putea permite revenirea pe profit, chiar în acest anm în vederea privatizării”, susţine directorul general Oltchim, Constantin Roibu.
Cu o investiţie de patru milioane de euro, Oltchim a anunţat săptămâna trecută pornirea primei instalaţii de pe platforma petrochimică Arpechim. Oltchim va putea fi astfel alimentat direct cu materii prime (propan şi propilenă).
Oltchim are nevoie de capital şi investiţii
Reprezentanţii Oltchim spun că privatizarea ar trebui regândită. Discrepanţa uriaşă din prezent, între activele totale şi valoarea capitalului social „comportă riscul unei privatizări păguboase pentru statul român.
Şi analiştii economici consideră că înainte de privatizare statul ar trebui să aibă o anumită viziune pentru ca investiţia să fie atractivă. Mihai Căruntu, analist BCR-Erste, ne-a declarat că sunt mai multe variabile ale acestei privatizări.
„Oltchim are o problemă cu capitalul de lucru negativ şi are nevoie de capital şi investiţii. Ministerul Economiei ar putea rezolva cumva această problemă. Statul pare hotărât să privatizeze însă mai sunt unele variabile. Dacă se va realiza integrarea cu succes a Arpechim-ului trebuie bineînţeles analizat şi cât va fi de eficientă”, a precizat Mihai Căruntu.
Privatizare cu variabile
Mihai Căruntu, analist BCR-Erste:
„Sunt mai multe variabile care apar în discuţia legată de privatizarea Oltcim. Este o societate atractivă, însă înainte de privatizare, ar trebui clarificate anumite situaţii pe care statul trebuie să le rezolve. Dacă se va realiza integrarea Arpechim cu Oltchim trebuie văzutcât va fi de profitabil, dacă este eficient din punct de vedere conomic, în ce stadiu de funcţionare sunt anumite instalaţii. De asemenea, dacă statul îşi asumă privatizarea şi se pare că este hotărât să o facă, ar trebui să aibă în vedere şi un montaj pentru supravieţuire. Îninte de privatizare statul trebuie să aibă o viziune şi să preia instalaţii viabile, iar ansamblul să fie atractiv.
Trebuie rezolvată şi problema structurii datoriilor pe care Oltchim le are. Oltchim are o problemă cu capitalul de lucru negativ, nu e eligibilă pentru a lua credite de la bănci, dar Ministerul Economiei ar putea rezolva şi o astfel de problemă”
Schimbare de strategie
Cristian Pârvan, secretar general AOAR:
„Din ce s-a văzut până acum, statul nu prea are disponibilitate să se ocupe de Oltchim. Este evident că Oltchim este o companie valoroasă. Problema care s-a pus şi este actuală se referă la ce face acţionarul cel mai important, statul. Aici e problema. Dacă se va privatiza, va fi o chimbare de strategie. Nu ştim acum cât de bună va fi. Când s-a privatizat Petrom cu Arpechim, statul nu a analizat ce se va întâmpla cu Oltchim. Oltchim şi Arpechim au fost construite şi gândite să funcţioneze iniţial ca o structură comună, exista o legătură eficientă, prin conductă între cele două unităţi. Aşa a fost proiectul.
Din tot ce s-a întâmplat până în prezent reiese că proprietarul este cam delăsător. Când a făcut privatizarea Petrom nu l-a interesat că va lăsa Oltchim-ul fără materie primă. Poate că soluţia privatizării este bună, dar rămâne în continuare întrebarea ce face proprietarul şi cum are grijă de proprietatea sa”.
Lipsă de autoritate
Ilie Şerbănescu, analist economic:
„Nu doar cazul Oltchim trebuie discutat ci despre oportunitatea privatizărilor în general, în momentul de faţă. Nicio privatizare nu e oportună în contextul actual. Şi preşedintele Traina Băsescu când a vorbit despre introducerea managementului privat în companiile de stat a afirmat în acest context despre o proporţie suficientă sau potrivită a controlului statului.
Însă este clar că privatizarea se va realiza. În ce fel? Vom vedea aceleaşi efecte ca şi până acum. La toate privatizările de până acum au fost anumite interese speciale, presiuni din anumite direcţii şi nu văd de ce aceste principii nu vor funcţiona în continuare. Statul român nu are suficientă autoritate, practic nu există când e vorba să ia decizii clare. Se va face cum s-a stabilit de la început, fără analize serioase de impact asupra economiei, fără a se lua în calcul alte elemente. Se va privatiza pentru că aşa s-a stabilit, nu se mai caută argumente”.
