Apropierea alegerilor a innebunit pur si simplu politicienii. Din opozitie sau de la guvernare, acestia se intrec in a inventa masuri cu posibil ecou electoral, care insa afecteaza grav bugetele publice. Indeosebi unele dintre ele o vor face dramatic, pe termen lung. Din pacate, cresterea economica ridicata obtinuta in acest an – dar care este imposibil de sustinut in continuare – induce, prin sporirea incasarilor bugetare, imaginea unei vistierii pline, incurajand tot felul de aiureli, ca, de pilda, devansarea devansarii majorarii pensiilor, desfiintarea taxei auto, marirea in mod brusc cu 50% a salariilor profesorilor, scaderea nenuantata a accizelor la unii carburanti si chiar reducerea TVA pentru anumite produse. Cu asemenea masuri, o simpla diminuare a ritmului cresterii economice va lasa in aer bugetele publice. Daca nu va fi gata sa semneze punerea pe butuci a finantelor publice, noul guvern – indiferent care va fi acesta ca rezultat al alegerilor – nu va fi deloc de pizmuit, tinand cont de agenda pe care o va avea pe cap.
Nefericirea principala a acestor masuri este ca stimuleaza consumul exact intr-o perioada in care acesta este deja prea inflacarat fata de posibilitatile economiei si deci oricum nu ar mai avea nevoie de noi stimulente.
Dar masura cu cele mai grave implicatii pe termen lung – evocata chiar de catre ministrul Vosganian – ar fi reducerea TVA pentru energie. Daca argumentul cu care guvernul actual respinge reducerea TVA la alimente – anume ca nu s-ar regasi intr-o scadere a preturilor este corect, faptul ca in cazul energiei s-ar regasi nu poate justifica o reducere a TVA in acest caz, pentru ca pur si simplu nu s-ar tine cont de argumente economice imbatabile, care tin de epoca in care traim si de nevoia de a promova o fiscalitate adecvata exigentelor acestei epoci.
Preturile resurselor energetice debordeaza in zilele noastre nu ca expresie a unor conjuncturi sau turbulente speculative, ci ca expresie a unor mutatii de neoprit pe termen lung in structura aprovizionarii energetice a intregii omeniri. Se anunta o epoca de energie scumpa, care impune schimbari dramatice in structurile de productie si consum. Pretul inalt la resursele energetice conventionale nu trebuie nicidecum contracarat, ci trebuie lasat ca atare, ca o modalitate sigura de economisire si conservare a energiei, ca un mijloc de procurare de fonduri pentru finantarea dezvoltarii de surse alternative de energie. Desigur, se poate reduce TVA la energie pentru a face mai suportabile preturile produselor energetice, dar, indirect, ar fi stimulat consumul de energie, care trebuie, in noua epoca, sa fie, dimpotriva, descurajat.
Daca finantari nu vor fi procurate din pretul inalt, banii vor trebui alocati din alta parte, urmand a fi afectate alte sectoare fara vina! Asa ca, mult mai bine, se penalizeaza prin impozitari mai substantiale profiturile fara merit din cresterile de preturi, iar cu incasarile realizate din aceste impozitari mai substantiale ale profiturilor sunt promovate programe sociale pentru cei care efectiv nu pot face fata cresterilor de preturi, lasandu-se insa intact pretul inalt, care sa-si faca astfel treaba in incurajarea economisirii energiei!
