Capusele sistemului energetic

Urmarind sa introduca transparenta in privinta controversatelor contracte de livrare de energie electrica – acelea suspectate de atatea nereguli si a caror desecretizare a fost ceruta de presedintele tarii si de CSAT -, noul ministru al Economiei, dl Varujan Vosganian, a facut publica situatia pe 2006 a acestor livrari. Pe cat de revelatoare pe atat de revoltatoare sunt cifrele reci exprimand aceasta situatie.
Jumatate din livrari catre consumatorii finali a fost facuta din maini private, adica de catre firme private. S-ar zice ca este bine: economia de piata inainteaza chiar si in sectorul energetic, sectorul privat tinde sa preia conducerea si in acest domeniu, pana mai ieri dominat exclusiv de catre stat! Usurel, usurel, insa cu asemenea aprecieri! Pai, cata productie de energie din unitati private exista?! Practic, zero! Singurul proprietar in productia de energie, indiferent daca este vorba de energie din surse hidro, nucleare sau termo, este statul. Toate unitatile de productie sunt de stat. Si atunci cum se face ca onor consumatorii care, intr-adevar, sunt nu numai intreprinderi de stat, dar si private, precum si individuali particulari au primit jumatate din aprovizionare de la firme private?!
Foarte simplu. O ceata de intermediari, bineinteles toti privati, a confiscat jumatate din livrarile de energie de la unitatile producatoare de stat si s-a transformat in furnizor privat catre consumatori! Si, tot bineinteles, incasand profituri fabuloase prin intermediere, desi nu au facut altceva decat sa invarta niste hartii! Nici n-au stocat energia electrica (pentru ca nu se poate asa ceva la scara industriala), nici n-au valorificat-o cumva: singura lor valoare adaugata este ca au plimbat niste hartii de colo, colo!
Pai asta-i privatizare?! Mai mult seamana a jaf! Si, pentru a avea o imagine in problema, este de ajuns a lua in considerare ca electricitatea este probabil cea mai mare afacere din Romania, depasind-o in valoare si amploare pe cea privind petrolul sau pe cea privind gazele naturale.
Sa ne amintim ca sistemul cu falsa privatizare a fost practicat pe larg in Romania postdecembrista, iar, prin trasaturile sale clasicizante, a fost, s-ar putea spune, brevetat la Sidex, combinatul de la Galati. Acolo a fost numit fara inconjur “incapusare”. Statisticile de dinaintea privatizarii Sidex vorbeau de la sine despre chestiune. Desi producatorii in siderurgie nu erau decat de stat, livrarile la export apareau in statistici a fi facute in proportie de peste 60% de catre firme private. Erau “capusele” care sugeau de vlaga combinatul! Cand acesta a fost privatizat, noul proprietar, pentru a obtine profit imediat si fara vreo investitie, n-a avut decat sa se descotoroseasca de capuse.
Sistemul practicat de capusele de la Sidex a fost un caz clasic de privatizare a profiturilor si de etatizare (sau socializare) a pierderilor – proces caracteristic al postcomunismului (sau asa-numitului capitalism) romanesc. “Baietii destepti” – cum ii numea odata presedintele Basescu – ce au incapusat sistemul energetic romanesc practica o varianta mult mai vizibila a acestui proces: ei privatizeaza profiturile direct pe seama saracirii consumatorilor de rand. Caci ei preiau numai si numai din energia produsa ieftin (indeosebi din surse hidro si nucleare), vanzand-o scump consumatorilor mari, in timp ce consumatorilor casnici nu le mai ramane sa cumpere decat energia produsa scump in termocentrale. Si se tot intreaba de ce trebuie sa plateasca mereu si mereu mai mult kWh-ul!