In majoritatea lor, marile companii straine de asigurari care s-au implicat in administrarea fondurilor private de pensii obligatorii au venit aici in Romania de ani si ani, asteptand tocmai lansarea pe piata a pensiilor private. Au venit pe cand companii straine de marca erau pasare rara prin Romania si pe cand suratelor lor industriale de prin Occident nici prin gand nu le trecea sa se implice pe piata romaneasca. si au venit sa puna piciorul aici ca un cap de pod, pentru a nu scapa cumva afacerea pensiilor private obligatorii, cea mai mare inventie din toate timpurile in materie de afaceri fabricate, si nu izvorate din piata. stiau ca proiectul, mai devreme sau mai tarziu, va fi demarat, pentru ca era impus prin Banca Mondiala, iar Guvernul roman, oricare ar fi fost acela, se va fi dovedit receptiv inca o data la ceea ce vine din strainatate si va fi rezonat pana la urma. Ceea ce s-a si intamplat!
Vasazica, statul roman accepta ca din banii stransi in contul sistemului public de pensii pe care il garanteaza sa vireze o parte catre niste fonduri de pensii administrate de societati private. Le da astfel acestora un fel de cadou, pentru ca, cel putin 20 de ani pana la prima plata, societatile respective n-au altceva de facut decat sa stranga bani la dispozitia lor si sa-i investeasca. Se spune ca ar fi chiar in interesul lor sa-i investeasca bine, pentru ca banii cu pricina sa faca pui. Indirect – se mai spune – ar face pui si pentru cei care i-au depus, adica pentru viitorii beneficiari de pensii! Nimic nu poate fi insa sigur si, semn peremptoriu in aceasta privinta, nimeni nu garanteaza nimic in domeniu, nu exista garantie pentru randament si nici macar o garantie pentru protectie contra inflatiei. Nu exista vreo garantie din partea statului, desi acesta ii obliga pe oameni sa-si comute o parte din contributii!
Cu alte cuvinte, un fel de capitalism de cadou! Materie in care statul roman este expert, caci actualele SIF-uri, care se dau acum de mama focului drept structuri private, au fost de fapt inzestrate de catre statul roman cu capital, respectiv capitalul reprezentand participatiile acordate gratuit cetatenilor adulti ai tarii in asa-numita "privatizare de masa".
Noi ii spunem capitalism de cadou. Pentru ca in initierea afacerii si chiar in derularea ei inzestrarea cu capital vine nu din investitii private, din exploatarea unor oportunitati de piata sau din valorificarea unor abilitati manageriale, ci dintr-o simpla decizie a statului, impusa obligatoriu "investitorilor", care sunt niste bieti salariati, potentiali viitori beneficiari de pensii. Noi ii spunem capitalism de cadou. Ceva mai gentil decat atributul de capitalism atroce, care este acordat pensiilor private obligatorii de catre presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania, dl Florin Pogonaru.
si acum sa vina niste sindicate si patronate din Romania si sa ia si ele din cadoul de la statul roman, rapind dintre posibilii "investitori" care sunt chiar salariatii membri ai sindicatelor sau angajatii firmelor din patronatele respective! Imediat ce sindicate si paronate din Romania au facut anuntul intrarii pe piata pensiilor private obligatorii a aparut pe piata si teza incompatibilitatii. De ce insa sindicatele sau patronatele romanesti ar fi incompatibile cu gestiunea pensiilor private obligatorii, iar firmele straine de asigurari nu?! Problema este mult mai simpla decat s-ar putea crede. Ori toate aceste structuri sunt compatibile, ori toate aceste structuri sunt incompatibile, pentru ca, in afara de sinistrati, handicapati si nevoiasi, nimeni n-ar trebui sa fie eligibil pentru cadouri de la stat!
