Monedele est-europene sunt vulnerabile pe termen scurt, însă ar putea deveni adevărate locuri de refugiu pe termen mediu şi lung.
Leul a ajuns ieri la cel mai slab nivel de după 1 iulie 2010, 4,32 de unităţi pentru un euro, ca urmare a temerilor că un eventual faliment al Greciei va declanşa o nouă criză în Europa. În urmă cu 15 luni, leul atingea cel mai slab nivel din istorie, 4,35 de unităţi pentru un euro, din cauza problemelor interne care au culminat cu decizia Curţii Constituţionale de a respinge tăierea pensiilor cu 15%.
Motivul principal al deprecierii este mutarea capitalurilor speculative către monede considerate mai sigure, iar problemele Europei readuc în această postură dolarul american. În ultimele săptămâni, moneda americană a recâştigat mai mult de 5% în faţa euro.
Totuşi, deşi reacţia imediată a pieţelor a fost de a renunţa cu precădere la lei, forinţi sau zloţi, analiştii de pe pieţele valutare sugerează că, pe termen mediu şi lung, tendinţa s-ar putea inversa. Cei mai optimişti sunt economiştii de la RBS, care spun chiar că leul este într-o poziţie chiar mai bună decât celelalte monede.
Fundamental, monedele din Est oferă mai multe certitudini decât ale economiilor dezvoltate, pentru că băncile nu au împrumutat Grecia, dobânzile de politică monetară sunt substanţiale, iar băncile centrale sunt dispuse să accepte eventuala apreciere a monedei.
Până de curând, francul elveţian era considerat principala monedă de refugiu, chiar dacă băncile din Elveţia sunt şubrezite de criză, iar dobânda oferită este egală cu zero. Însă decizia băncii centrale de a impune un prag dur, de 1,2 franci pentru un euro, a provocat pierderi masive speculatorilor care mizau pe aprecierea monedei elveţiene şi le-a provocat teama că şi alte bănci centrale din state cu monede stabile – Japonia, Suedia, Norvegia, Canada, Hong Kong sau chiar Cehia – ar putea proceda la fel.
Majoritatea acestor monede oferă dobânzi pe termen scurt de maximum 2% pe an. Dobânda-cheie în zona euro este de 1,5%, iar pentru dolar dobânda pe termen scurt se apropie de zero. În schimb, leul stă pe o dobândă-cheie de 6,25%, forintul oferă 6%, iar zlotul – 4,5%. În cazul rublei, dobânda ajunge chiar la 8,25%. Pe pieţele monetare, dobânzile pentru depozite sunt în general uşor mai ridicate.
De ce s-ar aprecia
Dobânzile respective au rolul de a contrabalansa inflaţia, însă acest indicator nu îi afectează pe speculatorii de pe piaţa valutară. Cât timp cursul valutar rămâne stabil, dobânda primită de un investitor valutar se transformă în profit. Iar dacă leul se apreciază, profitul creşte. În cazul României, Banca Naţională este forţată să împiedice cu orice preţ deprecierea leului, pentru că un derapaj suplimentar ar mări până la un nivel periculos restanţele la bănci ale românilor care s-au împrumutat în valută. Deja, ponderea creditelor neperformante în sistemul bancar a depăşit 13%, deşi în urmă cu doar trei ani ele erau la un nivel aproape neglijabil.
De ce s-ar deprecia
Noile norme de creditare ale BNR avertizează totuşi că riscul de depreciere a leului nu a dispărut încă, în cazul unui scenariu economic catastrofal. În ultimii doi ani şi jumătate, leul a avut o stabilitate remarcabilă, oscilând între 4,2 şi 4,3%, chiar în condiţiile în care inflaţia din această perioadă se apropie de 15%. Totuşi, faţă de punctul în care leul a atins cel mai apreciat nivel în faţa euro, de doar 3,1 unităţi, împrumutaţii plătesc acum rate cu peste 40% mai mari.
4,3210 a fost ieri cursul leu/euro anunţat de BNR. Un nivel mai ridicat a fost calculat la 1 iulie 2010, data majorării în grabă a TVA.
