De unde ajunsese aproape in desuetudine, pare acum a fi mai mult decat institutia definitorie ce fusese altadata. Daca analizelor sale se ajunsese ca nu le mai dadea aproape nimeni atentie, se tinde acum ca retetele pe care le prescrie sa devina legi, si nu doar "recomandari" pentru tarile vizate. De unde ajunsese aproape o institutie de consultanta, preia din nou painea si cutitul. De unde nu mai avea pe cine dirija, caci nu prea mai era nimeni care sa-i solicite asistenta financiara, acum se sta la coada pentru a-i cere din nou sprijinul prin imprumuturi de urgenta. De unde urma sa-si gestioneze un fel de desfiintare, acum ii harazeste un rol si mai puternic. De unde chiar se stabilise o revizuire din temelii a institutiei, printr-o subtiere birocratica si de atributii, consemnandu-se lipsa ei de utilitate in conditiile victoriei "tout azimut" a fluxurilor private de capital la nivel mondial, acum i se proiecteaza meniri de guvernare transfrontaliera, prin reglementari si supravegheri, bineinteles cu ajutorul mijloacelor si fondurilor publice pe care le are la dispozitie.
Institutia despre care e vorba este FMI si schimbarile de 180 grade mentionate s-au produs doar in cateva luni. Sunt lunile de criza financiara internationala, care a inceput treptat-treptat sa faca ravagii si in economia reala a lumii, tinzand sa devina o criza economica tot mai clasica.
Sunt multe probleme pe care le ridica o asemenea rasturnare si multe talcuri ce merita a fi discutate are aceasta. Aici ne vom referi la un singur aspect.
Deocamdata, in valtoarea crizei, nimeni nu prea are timp de discutii, preferandu-se abordarile pragmatice. Cand insa s-a ingrosat gluma, in toate bastioanele capitalismului a fost scos de la naftalina omoratorul concurentei libere – statul – si a fost pus sa ia problema in mana, abandonandu-se fara ezitari teoretizarile despre piata libera, libera initiativa si alte baliverne vanturate indeosebi pentru a dezarma tarile slabe in fata capitalurilor private internationale.
Revitalizarea FMI este parte din aceasta actiune. FMI este din nou chemat, bineinteles cu fonduri publice (caci fonduri publice are la dispozitie institutia!), sa inlature ravagiile facute de capitalurile private in tarile de la periferia sistemului. Caci de gestionarea ravagiilor facute de capitalurile private in chiar tarile din centru se ocupa insesi guvernele din aceste tari. Ungaria, Ucraina, Islanda, Pakistan se afla direct la mana FMI. Cu voia sau fara voia ei, si Romania este pusa de unii pe lista. si sa fie clar, tarile sunt in principal din Europa, si nu din "lumea a treia".
Este lesne de observat ca e vorba exact de tarile in care capitalul privat international si-a concentrat expansiunea in ultimii ani si care nu au avut intelepciunea sau (si) mijloacele de a nu se expune periculos lasand economia proprie sa se dezarticuleze intern sau sa se dezechilibreze extern prea mult.
Curand, dupa ce viitura principala a crizei va trece, conflictul intre capitalul privat si capitalul public va reizbucni. Sa ne aducem aminte ca, in urma cu nici zece ani, in conditiile unui puternic val de criza printr-o serie de tari de pe diferite continente din afara centrului, FMI – tot asa pus sa curete cu capital public ravagiile facute de capitalul privat – a inventat asa-numitul "burden sharing", adica impartirea poverii finantarii iesirii din situatie intre capitalul public si capitalul privat ce generase situatia. Nu intram acum in detalii. Dar FMI n-a avut mijloacele de a impune capitalului privat international abordarea privind impartirea poverii, obligand tarile in restriste sa se adreseze nu FMI, ci tot creditorilor privati daca aveau de finantat datorii catre creditori privati, ceea ce era o pura aiureala. Astfel incat experimentul s-a incheiat cu un grav esec pentru FMI si, indirect, cu o victorie a capitalului privat international.
Nu se stie ce se va intampla acum. Contextul nu mai este acelasi. Criza a cuprins si centrul sistemului, iar climatul nu mai este tocmai favorabil capitalului privat, acuzat deja frecvent de lacomie destabilizatoare. si poate si FMI a invatat din experimentul anterior, nemaipunand la socoteala si faptul ca acum este pe val.
Romania va fi, ca si acum zece ani, subiect (mai degraba spus obiect) de controversa in disputa dintre FMI (ca reprezentant al birocratiei internationale care cu resurse publice apara interesele fundamentale si pe termen lung ale capitalului) si capitalul privat international, financiar-bancar si industrial, care calca totul in picioare in interes de profit maxim pe termen scurt.
Romania actuala, asa cum arata – cu intreaga crestere economica bazata pe consum din import, cu dezarticularea profunda a economiei din cauza consumului fara productie si cu deficitul extern imens si dezechilibrant –, este produsul integral al ravagiilor facute in doar cinci ani de capitalul privat international. Cu acute vulnerabilitati externe, Romania este un teren ideal nu doar pentru manifestarile actualei crize, ci si pentru noile incercari de revitalizare a FMI, care nu va lasa Romania sa-i scape fara a-i prescrie terapiile si ghidona politicile economice. Nu se stie insa daca in conditiile actuale a ajunge din nou la mana FMI nu este chiar bine!
