Dupa o recenta reuniune a Consiliului de Administratie, se pare destul de tensionata, Banca Natio-nala a luat hotararea responsabila de a nu mari si mai mult dobanda de interventie pe piata, deja ridicata de curand de la 7,5% la 8,5%. Este vorba despre dobanda la care Banca Nationala face asa-numitele „sterilizari”, respectiv acele maturari ale pietei de disponibilitatile de lei considerate in exces, instrumentul inca principal in combaterea inflatiei in masura in care piata, apreciata a fi inca intr-un stadiu imatur, nu este extrem de sensibila la rata dobanzii.
Rolul acordat „sterilizarilor” sugereaza ca Banca Nationala ramane fixata in lupta impotriva inflatiei, ceea ce a si permis BNR sa anunte ca va continua, cu toate mijloacele, inducerea scaderii inflatiei intr-atat incat sa nu abandoneze ambitiosul obiectiv al unei inflatii de 5%, cu o toleranta de +/- 1% in 2006.
Aceasta insa doar aparent! In fapt, masura BNR miroase mai degraba a contrariu. Aici se gaseste si actul responsabil pe care il face. Banca Nationala a hotarat sa nu forteze scaderea inflatiei peste ceea ce este posibil sau, si mai exact, sa nu faca un fixism din dezinflatie, indiferent de pretul pe care l-ar implica politica pentru obtinerea acesteia.
Realitatile economice au aratat, fara echivoc, ca, in masura in care lupta impotriva inflatiei s-a dus indeosebi cu mijloace monetare si nu prin restructurarea economiei, scaderea inflatiei a fost obtinuta pe seama, pe baza si cu pretul cresterii deficitului extern. Punctul in care s-a ajuns este unul critic. Coarda a fost intinsa la maximum. Deficitul extern a depasit substantial cotele considerate de alerta pe plan international: 9-10% echivalent PIB, fata de 6% echivalent PIB. A merge mai departe, pur si simplu, pe aceeasi linie comporta riscuri majore si implica grele responsabilitati. A vedea numai tinta de inflatie fara a avea macar un ochi si la deficitul extern n-ar fi o politica responsabila din partea Bancii Nationale, chiar daca obiectivul legal si asumat al acesteia este doar tintirea inflatiei.
Guvernatorul BNR a ales sa fie prudent, optand sa nu forteze nota. Probabil si-a asumat ratarea tintei de inflatie pentru 2006, considerand-o imposibila sau prea costisitoare. Deja inflatia pe primele doua luni s-a situat la rate anualizate de 8-9%, iar tocmai in miezul verii, cand inflatia coboara sezonier, guvernul are proiectate decavante cresteri de accize nu doar la tutun sau alcool, ci la toti purtatorii de energie (carburanti, gaze, electricitate), care intra in componenta tuturor produselor si serviciilor, urmand a avea un efect inflationist distrugator. Asa ca dezinflatia poate ramane un obiectiv doar in limita inregistrarii la sfarsitul anului a unei inflatii mai mici decat cea de anul trecut (8,6%), si nu a aceleia complet nerealiste de circa 5%. O rata necrescuta a dobanzii de interventie este congruenta cu aceste proiectii. Sunt de altfel avute in vedere masive interventii pe piata pentru „sterilizari”, inflatia putand fi ca atare tinuta in frau pe cat posibil fara costuri mari in deficitul extern.
Perspectiva folosirii „sterilizarilor” poate spune foarte mult. Asta inseamna ca, destul de explicit, cursul nu va fi lasat tocmai liber si, mai ales, ca nu va fi folosit pentru combaterea inflatiei, ceea ce constituie o proiectie de bun augur pentru conturile externe ale tarii. Caci strunit in menghina „sterilizarilor” – colectarea valutei in exces urmata de ridicarea de pe piata la dispozitia BNR a contrapartidei in lei – cursul va evolua in limitele impuse de productivitatea din economia reala si nu va mai contribui la deteriorarea deficitului extern prin stimularea artificiala a importurilor si nefericita scoatere din joc a exportatorilor care supravietuiesc pe muchie de cutit. A fi marit dobanda de interventie in contextul proiectarii unor asemenea politici ar fi fost contraproductiv, pentru ca s-ar fi majorat sensibil costul interventiilor pe piata.
Aprecierea doar modesta a leului impreuna cu restrangerea creditului – singurele parghii la dispozitia Bancii Nationale in domeniu – nu sunt insa suficiente pentru temperarea deficitului extern, care ar trebui sa constituie probabil prioritatea-prioritatilor in politica economica a Romaniei in perioada actuala, avand in vedere amenintarea numarul unu pe care o reprezinta deteriorarea continua a situatiei conturilor externe. Guvernatorul BNR stie mai bine ca oricine acest lucru, luand in considerare faptul ca, de peste un an, Banca Nationala este lasata singura de catre guvern sa infrunte deficitul extern. Pentru prima data, insa, dl Isarescu a vorbit acum mai raspicat in chestiune, cerand guvernului sa-si faca si el treaba ce-i revine, prin politicile salariale si fiscale, in restrictionarea cresterii cererii interne si deci a consumului din import.
