Turcii au redus de la 40% la numai 2% taxarea averilor care se întorc în ţară. Exemple de amnistii fiscale, cu rezultate promiţătoare, aveam în Elveţia, SUA, Italia. Presate de criză şi cu economiile în contractare, statele europene repun pe tapet combaterea evaziunii şi a paradisurilor fiscale, dând emoţii bănuţilor exilaţi în Monaco, San Marino, Andorra, Elveţia. Poate profita şi România de acest „curent“?
În România s-a cochetat de câteva ori cu ideea de amnistie fiscală. De fiecare dată, a fost vorba de banii din ţară. Guvernul Boc a oferit un soi de amnistie fiscală contribuabililor cu datorii la stat – cine plătea integral sumele datorate la 31 august 2011 până la finalul aceluiaşi an, era scutit de penalităţi. Anul trecut, am avut o lege care exonera bugetarii de la plata sporurilor încasate ilegal între 2008 şi 2010, ani de criză. Criza din Cipru, când multe firme care operau pe piaţa românească, dar erau înregistrate în insulă, au pierdut banii din conturile cu peste 100.000 de euro, a scuturat puţin încrederea că te poţi fofila uşor scăpând de fiscul din România. La summitul de miercuri, statele europene şi-au întărit hotărârea de a lupta împotriva evazioniştilor, propunând câteva măsuri concrete. Decizia e previzibilă în contextul în care economia UE gâfâie tot mai pronunţat iar foamea de bani noi în economie este evidentă. Cum investiţiile străine directe par să se fi volatilizat din ţară, împrumuturile nu se obţin uşor şi nici la costuri mici, poate ajuta Guvernul la repatrierea unei felii din cele 20 de miliarde euro, cât se estimează banii românilor plecaţi în străinătate? Dacă turcii speră să obţină 100 de miliarde euro din repatrierea averilor din străinătate, indiferent de provenienţa lor, de ce n-ar culege şi România măcar un mililard? La o taxă de 5% precum cea din Italia, cam ăsta ar fi bugetul iniţiativei.
Câteva piedici
Sunt atât contraargumente legate atât de latura morală a iniţiativei (“Nu sunt mare fan al amnistiilor fiscale, prefer combaterea evaziunii la nivel local şi creşterea gradului de colectare. Dacă abuzezi, e ca şi cum ai legaliza evaziunea”, ne spunea Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal), cât şi de credibilitatea unui astfel de demers. Pentru că poţi convinge oamenii cu bani să revină doar printr-o strategie “băţul şi morcovul”. Iar dacă morcovi fiscali se pot imagina (reduceri de penalităţi, scutiri de taxe, etc.) la capitolul fermitate, fiscul nostru nu se compară nici pe departe cu ce există prin alte părţi. De pildă în SUA, aproape 15.000 de cetăţeni, majoritatea cu conturi în Elveţia, “s-au predat” în cadrul ultimei amnistii fiscale, în codiţiile în care tot ce oferea statul era plata unei amenzi în loc de deschiderea dosarului penal. Ce-i drept, acolo şi Al Capone a fost închis pentru evaziune. Fiscul are darul să sperie bine contribuabilul ce cochetează cu evaziunea, ceea ce nu s-ar putea spune despre ANAF-ul nostru cel de toate zilele (vezi ce se întâmplă în Dosarul transferurilor, cât de mult trenează judecarea unor şefi de cluburi şi impresari ce au prejudiciat statul prin subevaluarea unor tranzacţii). Or, cât timp nu poţi dubla stimulentele cu ameninţări credibile, te poţi lăsa păgubaş. Dacă cei vizaţi de iniţiativă nu au convingerea că riscă foarte mult refuzând oferta statului, degeaba mai faci amnistie fiscală. ”Am dubii că o amnistie fiscală poate fi făcută foarte uşor în Europa. E drept ca a fost una în Italia, dar în condiţii destul de constrângătoare. Nu ştiu cât de bine va merge şi în Turcia”, spune Sorin Ioniţă, analist politici publice ExpertForum.
În plus, efectul unei astfel de măsuri la nivelul psihologiei populaţiei ar fi contraproductiv. Deja e larg răspândită mentalitatea că hoţul e cel care se “descurcă” şi că cel mai bun sport în relaţia cu statul e furatul. O amnistie fiscală ar întări această mentalitate, ar face-o şi mai greu de schimbat.
“Nu ştiu cât de bine ar funcţiona o amnistie fiscală în România, mă refer la impredictibilitatea accentuată de la noi. Dacă viitorul Guvern îţi taxează ce a scutit precedentul?”, subliniază analistul Florin Câţu.
Ne bagă CE în traistă, indirect, nişte miliarde nesperate?
Dacă România nu pare foarte convingătoare în repatrierea capitalului autohton (bani negri în căutare de adăpost pe afară sau bani albi în căutare de stimulente fiscale), unele decizii la nivelul UE pot pune indirect umărul la asta. Liderii celor 27 de state membre UE doresc să ajungă la un acord privind schimbul automat de informaţii fiscale despre persoane fizice până la sfârşitul anului,
a anunţat marţi preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy. Similar, statele europene doresc îmbunătăţirea acordurilor UE cu Elveţia, Liechtenstein, Monaco, Andorra şi San Marino, pentru ca aceste ţări să aplice măsuri echivalente cu cele din Uniune. Parlamentul European doreşte ca guvernele din ţările membre ale UE să cadă de acord asupra unor măsuri de combatere a paradisurilor fiscale, de rectificare a lacunelor şi de combatere a planificării fiscale agresive. În acest moment, banii care curg netaxaţi prin paradisurile fiscale (estimaţi la 1 trilion de euro) reprezintă mai mult decât contribuţia UE pentru salvarea Greciei sau a Ciprului. Consiliul European aşteaptă cu interes viitorul raport al OCDE privind erodarea bazei impozabile şi transferul profiturilor. Comisia intenţionează să prezinte înainte de sfârşitul anului o propunere de revizuire a directivei privind societăţile-mamă şi filialele; revizuirea celei de a treia directive privind combaterea spălarii de bani ar trebui adoptată până la sfârşitul anului. Poate că în acest fel o parte din bani se întorc în România, fără ca Guvernul să facă ceva sau se limitează să nu mai plece la fel de uşor. Problema în combaterea paradisurilor fiscale este că dacă nu le închizi pe toate ai muncit degeaba, mulţi bani vor migra spre oaza următoare.
Cum e în Turcia
Parlamentul turc a adoptat o lege de “amnistie a capitalului”, care reduce de la 30-40% la maximum 2% taxa percepută de stat la repatrierea averilor deţinute în străinătate, iar decizia ar putea conduce la aducerea în ţară a unor fonduri de până la 100 miliarde de euro, potrivit AFP. În plus, statul se angajează să nu investigheze dacă averile deţinute în afara ţării au eludat în trecut plata taxelor. Pentru a beneficia de amnistia fiscală, populaţia şi companiile trebuie să depună o declaraţie fiscală înainte de sfârşitul lunii iulie. Legea ar putea ajuta la repatrierea în Turcia a 100-130 miliarde de dolari (77-100 miliarde de euro), afirmă experţi citaţi de AFP. După doi ani de creştere economică de aproape 9%, în 2010 şi 2011, economia Turciei, aflată pe locul al 17-lea la nivel global, a încetinit puternic anul trecut, la numai 2,2%. Ankara a lansat o iniţiativă similară în 2009, pentru a limita efectele crizei financiare globale. Amnistii fiscale au avut loc recent în Italia (aproape 100 de miliarde euro aduşi suplimentar la buget), Elveţia, SUA. În Italia a fost vorba de o măsură… anticriză, statul impunând o penalitate de 5% asupra fondurilor repatriate sau declarate şi deţinute de italieni în străinătate. Penalizarea s-a plătit la capitalul deţinut în străinătate până la 31 decembrie 2008 şi repatriat sau declarat între 15 octombrie 2009 şi 15 aprilie 2010. Interesant de remarcat, deşi iniţial se estima atragerea unor fonduri de 50 miliarde de euro, suma a fost în final aproape dublă (95 miliarde).
