Parlamentul a amânat pentru februarie 2014 votul pe proiectul de lege care stabileşte condiţiile desfăşurării activităţii de lobby. Dacă ONG-urile au păreri împărţite privind oportunitatea acestei legi, reprezentanţi ai mediului de afaceri o susţin.
Proiectul de lege privind activităţile de lobby, iniţiat în urmă cu trei ani de către deputatul Constatin Niţă, actual ministru al Energiei, a intrat ieri in dezbaterea Camerei Deputaţilor, un vot final urmând să fie dat însă de abia în februarie 2014. Până atunci, urmează să fie corectate „unele inadvertenţe“, după cum a declarat ieri liderul deputaţilor PDL, Mircea Toader.
Citeşte şi: Legea Lobby-ului a trecut de Comisia Juridică
„Decât să facem un lucru prost, mai bine să o întoarcem la comisie”, a spus Toader. Preşedintele Comisie juridice, Bogdan Ciucă, a susţinut că „legea este foarte bună, poate fi îmbunătăţită şi au fost solicitări să se aducă amendamente”. Preşedintele Camerei, Valeriu Zgonea, a menţionat că proiectul este depus din anul 2010 şi a propus ca deputaţii din comisia de specialitate să facă raportul suplimentar astfel încât proiectul de lege să intre în dezbaterea plenului Camerei pe 1 februarie 2014, în sesiunea parlamentară de primăvară.
Ce prevede proiectul?
Proiectul defineşte noţiunea „lobbyist de profesie“, respectiv persoana care, în calitate de angajat al unui client şi în schimbul unor compensaţii materiale sau de altă natură, prestează servicii care implică o comunicare de tip lobby, cel puţin de 20% din serviciile furnizate clientului său într-o perioadă de şase luni.
Le este interzisă activitatea de lobby parlamentarilor, membrilor guvernului, angajaţilor din administraţia publică, agenţii sau regii de stat, directorilor şi membrilor din conducerea acestora. Nici partidele politice şi persoanele din conducerea acestora nu pot face lobby.
Ce ţări au legi ale lobby-ului?
Activităţile de lobby nu sunt reglementate în majoritatea ţărilor UE, arată Guvernul în opinia sa privind proiectul de lege trimis de deputatul Niţă. Astfel, în Franţa Legislativul a interzis constituirea în interiorul Camerelor a grupurilor ce apără interese private. În Danemarca este recunoscută de facto existenţa lobbyiştilor, însă nu există o lege, ci doar reguli ale Parlamentului. În Grecia nu se recunoaşte noţiunea de lobby, iar Italia nu are reglementări specifice. Prevederi mai ample există în Germania. Aici regulamentul Legislativului prevede înregistrarea societăţilor de lobby într-un registru public. Reglementarea acestor activităţiprin lege, nu prin regulamente ale Parlamentelor, se practică mai degrabă în Europa Centrală şi de Est. Astfel de legi există în Lituania, Polonia şi Ungaria.
Ce spune societatea civilă?
De ce este necesară atunci o lege a lobby-ului în această regiune şi nu şi în vestul continentului? „Cauza este corupţia endemică. Dacă vrem să dispară comisioanele, dosarele la DNA bazate pe faptul că firma X a discutat cu parlamentarul Y, atunci trebuie o lege a lobby-ului. Avem nevoie de ea ca de aer”, spune Dan Matei Agathon, fost ministru şi reprezentant al unei importante organizaţii patronale. El adaugă însă că, din păcate, patronatele nu au fost consultate la realizarea proiectului.
Susţinător al legiferării activităţilor de lobby este şi Adrian Moraru, director adjunct al Institutului de Politici Publice (IPP). El afirmă că reglementarea activităţilor de lobby va determina o cernere a celor care fac la vedere, transparent, aceste activităţi de cei care practică trafic de influenţă, însă pretind că fac lobby. Sumele de bani vehiculate vor ieşi la iveală, se va şti de ce şi pentru ce bani anumite televiziuni susţin editorial interesele unor multinaţionale. „Şocul produs va fi mult mai mare decât cel provocat de declaraţiile de avere. Aici e vorba de bani adevăraţi, nu de o maşină sau de un apartament”, afirmă el. Moraru adaugă că tocmai de aceea aşa-zişii lobbyişti din prezent se declară împotriva proiectului, nedorind o transparentizare a acestor activităţi.
„România liberă“ a încercat să ia, fără succes, şi punctul de vedere al Centrului Român pentru Politici Europene (CRPE), cunoscut pentru opoziţia sa faţă de proiectul de lege.
