Desi in practica n-a ezitat, in conditiile actualei crize financiare internationale declansate in SUA, sa implice masiv statul in sustinerea, chiar prin nationalizare, a bancilor proprii expuse falimentului, asa cum s-a procedat in America pe scara larga, Europa Occidentala n-a pactizat in principiu cu ideea acestei interventii statale, facandu-se intr-un fel a fi mai liberala decat SUA, care se dau drept bastionul pietei libere.
Faptul are explicatii precise. In multe tari din Europa Occidentala, statul este implicat profund in economie – mai mult decat in America – si responsabilii din tarile respective prefera a face cat mai putin caz de acest lucru pentru a putea folosi in continuare implicarea statului in economie in conditii curente, si nu doar la o adica, respectiv atunci cand totul devine prea vizibil.
In acelasi timp insa tipul de capitalism practicat in tarile vest-europene n-a dus la paroxism, precum in Statele Unite, speculatiile financiare, fiind cu mult mai legat de economia reala si de oameni. Or, criza financiara declansata in SUA este tocmai a speculatiilor financiare care au intrecut masura, in urma pierderii aproape complete a legaturii cu tranzactiile reale din economie, iar caderile s-au produs exact in acest segment al pietelor.
Intr-un fel, Europa Occidentala este mai protejata fata de criza declansata in Statele Unite tocmai pentru faptul ca are o financializare mai mica a economiei si o componenta speculativa mai subtire a acestei financializari, bancile comerciale fiind in centru, si nu piata de capital. si, nu intamplator, bancile care au cazut sau sunt predispuse la cadere din Europa Occidentala sunt banci mari, singurele care s-au incumetat sa lucreze pe si cu piata americana. si care, ca urmare, au avut ori au expunere directa la ceea ce se intampla acolo.
Aceasta diferentiere structurala profunda si explica pozitiile net diferite de pe cele doua maluri ale Atlanticului. In timp ce in Statele Unite se tine cu dintii de actuala componenta speculativa a financializarii economiei, iar planul Paulson de stabilizare financiara nu o atinge de fapt cu nimic, incercand doar sa o puna sa functioneze din nou, in Europa Occidentala aceasta componenta speculativa, care evident a scapat caii, este incriminata direct. Presedintele Sarkozy a folosit prilejul crizei pentru a-si relua atacurile mai vechi la adresa acesteia, cerand acum raspicat masuri radicale de eliminare sau macar disciplinarea ei prin reglementari severe.
Presedintele Sarkozy nu s-a dat in laturi de a vorbi de o regandire a sistemului capitalist – asa cum s-a facut in urma crizei din anii ‘30 sau dupa cel de-al doilea razboi mondial prin acordurile monetare care au pus bazele FMI si ale Bancii Mondiale – pentru a disciplina "sistemul financiar nebun". Mai mult si mai concret, Sarkozy a cerut sa fie depistati vinovatii pentru ceea ce se intampla, considerand straniu ca pana in urma cu putin timp sa se stie precis unde mergeau profiturile uriase si acum sa nu se mai stie nimic cand este vorba de a stabili vinovatii.
Problema vinovatilor este una foarte spinoasa. La unison cu dl Sarkozy, ministrul de Finante german a aratat direct cu degetul spre structurile speculative de pe Wall Street, facandu-le responsabile de o lacomie care a dus unde a dus.
America a fost pusa la zid fara crutare. Dar cu deplin temei. si, din pacate, oficialii din aceste tari nu fac nimic sa puna capat speculatiilor nocive si produselor financiare toxice care ameninta sistemul capitalist insusi. Planul de stabilizare Paulson nu putea decat urmari implicarea cu ajutorul statului pentru perpetuarea speculatiilor deoarece a fost clocit de secretarul Trezoreriei, care a fost nimeni altcineva decat seful celei mai mari dintre institutiile speculative de pe Wall Street.
Si nu este greu de explicat de ce Statele Unite se cramponeaza de aceasta componenta speculativa, in ciuda problemelor grave pe care le creeaza. Aceasta componenta speculativa a financializarii economiei este canalul profiturilor uriase, indeosebi pentru institutii de tip parazit, este juvatul cu care este subjugata economia reala si, poate mai ales, este aspiratorul substantei economice din tarile slabe. S-a dovedit atat de profitabil pentru exponentii ei incat SUA au ajuns, daca stam bine sa analizam, o tara in care, in afara de avioane si arme, se mai fac doar operatiuni financiare, din care grosul speculative, restul fiind un magazin de produse asiatice.
Cel putin in actuala faza a lucrurilor, SUA – asa cum n-au renuntat din economia reala la avioane, arme si grau-porumb, pentru a-si mentine statutul de superputere –, tot asa vor tine cu dintii de componenta speculativa a financializarii economiei pentru ca, prin aceasta sug seva economica a altor tari, inclusiv a partenerilor occidentali mai slabi. Acestia – care nu sunt prosti sa nu vada cum stau de fapt lucrurile – vor continua sa zbiere, dar inca un timp nu vor avea ce face.
