„Nu are rost să solicit subvenţie de la stat pentru culturile ecologice de la ferma mea. Mă costă mai mult benzina, fără să pun la socoteală timpul pierdut, pentru drumul făcut până la Bucureşti”, ne-a declarat Viorel Piperea, coproprietar al unei ferme ecologice de 2.500 de metri, situată în judeţul Giurgiu.
Conversie cu derogare
Fost constructor, Viorel Piperea, 39 de ani, s-a decis în urmă cu doi ani să cultive legume ecologice pe un teren din comuna Singureni. Afacerea este una de familie, muncesc cot la cot, soţul, soţia, copiii şi bunicii.
„La început m-am hotărât să-mi cultiv singur legumele pentru consum, după ce am aflat că la unele ferme, îngrăşământul aşa-zis organic provenea din haznaua din curte. Am început cu un mic solar, şi am ajuns acum la opt solarii, iar pentru perioada următoare mă găndesc să cultiv pomi fructiferi şi viţă de vie tot în sistem certificat ecologic”, spune Viorel Piperea.
Investiţia într-o astfel de afacere nu este tocmai mică. Până în prezent, la ferma „Agricooltural” de la Singureni, investiţia s-a ridicat la 100.000 de euro, din care, numai cele opt solarii importate din Israel au costat 80.000 de euro. Conversia terenului deţinut de la agricultură tradiţională, la agricultură ecologică s-a făcut relativ uşor, terenul era necultivat de 20 de ani şi certificarea s-a putut face cu derogare în doi ani, faţă de 3-5 ani cât ar dura în cazul unui teren care a fost cultivat intensiv.
Preţuri ca în piaţă
Coproprietarul fermei susţine că producţia totală pe sezon, de legume este de circa 15 tone.
„Au fost perioade în care am avut şi două tone de roşii pe săptămână, însă cultivăm şi ardei gras, gogoşari şi ardei capia, care au un volum mare pe kilogram”, precizează Viorel Piperea.
La ce preţ se vând însă legumele ecologice? De obicei, la acelaşi preţ dintr-o piaţă agroalimentară, însă desfacerea se face în cea mai mare parte la uşa fermei.
„Cea mai mare parte a recoltei se vinde la uşa fermei. Avem clienţi stabili. De exemplu, un domn vine săptămânal de la Bucureşti să-şi facă cumpărăturile. Dacă mai rămân de exemplu produse nevândute în ziua recoltării, le ducem la piaţa de gros de la Bucureşti unde obţine un preţ la jumătate faţă de legumele tradiţionale de pe piaţă. Afacerea este gândită pentru anii care urmează, cu siguranţă românii se vor deprinde cu gustul legumelor fără chimicale”, a precizat fermierul de la „Agricooltural”.
Potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii, la solicitarea Newsin, România nu importă legume şi fructe ecologice, însă a livrat în 2011, în Uniunea Europeană, 400 de tone de legume şi 2.715 tone de fructe (mere, pere şi fructe de pădure). Cantitatea de legume livrată în UE este însă una nesemnificativă şi reprezintă echivalentul de pe cinci-şase hectare cultivate.
În 2010, pe piaţa românească s-au comercializat aproximativ 310 tone de legume certificate ecologic provenite din ţări membre UE.
Certificare
Reguli comunitare
Pentru obţinerea şi comercializarea produselor ecologice care poartă etichetele şi siglele specifice, producătorii trebuie să parcurgă un proces strict ce trebuie urmat întocmai.
Astfel, înainte de a obţine produse agricole ce pot fi comercializate cu menţiunea ,,produs ecologic” exploataţia trebuie să parcurgă o perioadă de conversie, de minimum doi ani.
Pe durata întregului lanţ de obţinere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să respecte permanent regulile stabilite în legislaţia comunitară şi naţională. Ei trebuie să-şi supună activitatea unor vizite de inspecţie, realizate de organisme de inspecţie şi certificare, în scopul controlului conformităţii cu prevederile legislaţiei în vigoare privind producţia ecologică.
În România, controlul şi certificarea produselor ecologice este asigurată în prezent de organisme de inspecţie şi certificare private.
