Tendința de egalizare a prețurilor, rotunjirile practicate de comercianți și dispariția unei pârghii de ajustare a economiei care să suplinească tăierile de salarii și pensii ori majorarea de taxe sunt principalele efecte negative ale adoptării euro, ce anulează efectele bune (scăderea costurilor în tranzacțiile transfrontaliere).
Ignorând avertizările discrete dinspre BNR, Guvernul pare decis să bată în cuie data de 1 ianuarie 2019 pentru adoptarea euro în România. Trecem deci în revistă posibilele efecte:
1. „Rotunjiri“ de prețuri în defavoarea consumatorilor
Conversia prețurilor în lei-euro va genera o tentație greu de reprimat pentru comercianți: creșterea adaosurilor prin rotunjirea prețurilor. Dacă în cazul utilităților va fi mai greu de obținut așa ceva (cât timp există autorități de reglementare), prețurile “mici” pot suferi ajustări în sus din această transformare, fenomen cu care s-au confruntat toate statele care au adoptat moneda unică la un moment dat. Partea proastă este că prețurile cele mai vulnerabile la asemenea rotunjiri sunt cele mai importante pentru români: ne referim la prețurile la alimente. Pâinea, laptele, carnea se pot scumpi cu câteva procente doar din rotunjiri “după virgulă” ale prețurilor. Cum românii dau grosul banilor pe mâncare, scumpirile din această zonă vor cântări greu reducându-le puterea, și așa mică, de cumpărare.
2. Ajustări doar prin tăieri de venituri și creșteri de taxe
În caz de criză majoră, cum a fost cea prin care a trecut România între 2008-2011, economia se poate adapta la noile realități prin câteva parghii: devalorizarea leului (pentru a impulsiona exporturile, crește competitivitatea companiilor locale și a salariilor), ajustările de cheltuieli publice (tăieri de salarii și pensii, reduceri de prestații sociale) sau creșteri de taxe (TVA, accize, majorări de impozite). Ei bine, renunțarea la pârghia devalorizării monedei ne pune în situația de a ne limita la hulitele măsuri din 2010 (atunci s-a mărit TVA și au fost tăiate salariile bugetarilor). Vă imaginați cum ar fi arătat însă acestea fără o ajustare a cursului de la nivelul minim din 2007, de 3,1 lei, până la peste 4 lei/euro cât a ajuns în perioada crizei?
3. Banca Națională își pierde independența, statul nu mai poate dispune de bani la nevoie
Nemaiputând să decidă politica monetară (dobânzile vor fi stabilite de BCE) și nici să ofere Guvernului șansa de a se salva la nevoie prin inflație, BNR devine un fel de instituție de PR pentru starea economiei. Există și efecte pozitive care pot fi invocate pentru adoptarea euro:
1. Scăderea costurilor pentru tranzacțiile transfrontaliere
Companiile care fac operațiuni de comerț exterior scapă de grija conversiilor leu-euro. Cum vorbim de sume foarte mari aici, costurile conversiei erau însă mai mult modice. Mai mult vor simți acest lucru oamenii simpli care trec frecvent granița și schimbă leii pe euro la casele de schimb.
2. Comisioane bancare mai mici
Te costă minimum 15 euro să trimiți niște bani dintr-un cont din România într-unul deschis la o bancă europeană, iar aceste costuri se vor reduce după adoptarea euro. Economii vor face și cei împrumutați în valută, care pierdeau minim 1% la fiecare conversie lei-euro la ghișeul băncii. Se poate vorbi și de o anumită ieftinire a creditelor în euro, pe anumite segmente (pentru “Prima Casă” este deja mai ieftin să iei credit în lei, dar anumite tipuri de credite de nevoi personale s-ar putea ieftini transformate în euro). În mod cert, cei ce s-au împrumutat în valută pe termen lung, pe vârful bulei creditului, marchează o pierdere de toată fumusețea (nu mai au nici o șansă să asiste la deprecierea euro pentru a reduce din pagubă). “Nu poţi intra în zona euro doar cu Bucureştiul, ci trebuie să intri cu toată ţara şi trebuie să evaluezi şi consecinţele.
În clipa în care am intrat în zona euro se cam egalizează preţurile. Un bucureştean suportă mai bine o creştere a preţului la pâine, nici nu mănâncă prea multă pâine, dar la 100 de kilometri de Bucureşti se cam mănâncă pâine”, spunea guvernatorul Isărescu în legătură cu adoptarea euro, subliniind că trebuie să fie un consens politic absolut pentru o asemenea decizie. “Euro a fost un obiectiv a lui Băsescu, acum este al lui Ponta, dar eu cred că alți greci în zona euro nu vor intra. Nu vom atinge oricum prea curând criteriul de convergență real. Nici BNR nu crede în asta, dar tolerează ideea mai mult pentru a lăsa loc unui obiectiv de țară, care lipsește acum”, spune analistul Ilie Șerbănescu.
