Tranzacţiile derulate cu firmele off-shore (acestea fiind firmele înregistrate în ţări ce nu au semnate convenţii de evitare a dublei impuneri cu România) vor fi taxate cu 50%, faţă de 16% nivel existent până în prezent.
Astfel dacă o firmă din România plăteşte unei alte firme înregistrate într-un off-shore o factură aferentă unor servicii sau produse furnizate de cea de-a doua, prima va fi obligată să reţină un impozit de 50% pe care îl va vărsa statului român. Pentru a îşi recupera impozitul firma off-shore poate recurge la majorarea valori facturii emise către compania din România cu impozitul ce urmează a fi vărsat statului român.
Pentru firma cumpărătoare înregistrată în România întreaga cheltuială, inclusiv impozitul vărsat statului (fie că e 16%, fie că va fi 50%) este deductibil. Prevederile vor afecta firma înregistrată în România în situaţia în care aceasta are aceeaşi acţionari cu cea înregistrată în off-shore. Dacă acţionarii sunt diferiţi, influenţa negativă se va simţi strict asupra companiei off-shore obligată să ceară mai mulţi bani pe produsul/serviciu livrat.
Modificarea va afecta mai puţin marile companii multinaţionale prezente în România deoarece de cele mai multe ori acestea derulează tranzacţii nu atât cu firme off-shore, cât cu firme afiliate situate în ţări ce au semnate tratate de evitare a dublei impuneri cu România (spre exemplu Olanda, Cipru).
Modificările au fost analizate de către firma Transfer Pricing Services (TPS), aceasta trimiţând ieri un comunicat de presă în care solicită clarificarea mai multor aspecte considerate prea vagi. Redăm în continuare comunicatul firmei TPS.
COMPANIILE AU NEVOIE DE CLARIFICĂRI SUPLIMENTARE PRIVIND NOILE REGLEMENTĂRI AFERENTE TRANZACŢIILOR INTRA-GRUP
Ce înţelege autoritatea de control prin „tranzacţii artificiale”? Un control „pe TVA” duce automat la un control „pe preţuri de transfer”? Supraimpozitarea „legitimează” orice tranzacţie cu un paradis fiscal?
Recentele modificări aduse Codului Fiscal arată cât se poate de clar că autorităţile pun un accent deosebit pe investigarea tranzacţiilor derulate între companii din cadrul aceluiaşi grup, mai ales dacă partenerii de tranzacţionare sunt înregistraţi într-un aşa-numit „paradis fiscal”. Preţurile de transfer (preţurile la care se încheie tranzacţiile respective) devin un punct fierbinte al fiscalităţii la nivelul corporaţiilor, o tendinţă care se înregistrează, de altfel, şi pe plan internaţional, pe fondul nevoii stringente de noi surse de venituri bugetare. Dacă însă statul are aşteptări foarte mari în privinţa acestui domeniu, de partea cealaltă, şi companiile se aşteaptă cel puţin la un cadru legislativ, metodologic cât se poate de clar, care să elimine confuziile şi interpretările (în final, neproductive pentru nici una din părţi).
Specialiştii Transfer Pricing Services (TPS), companie de top în consultanţa privind evaluarea tranzacţiilor intra-grup, au identificat câteva din noile prevederi care ridică semne de întrebare şi, în consecinţă, necesită precizări şi clarificări suplimentare.
• Referitor la „tranzacţiile artificiale”
În noua formulare, se arată că „nu vor fi aplicate prevederile convenţiilor de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state pentru tranzacţiile artificiale care au fost derulate cu scopul esenţial dovedit de a evita impozitarea şi care aduc contribuabilului un avantaj fiscal. Prin tranzacţii artificiale se înţeleg acele tranzacţii care nu au conţinut economic şi care în mod normal nu ar fi utilizate în cadrul unor practici economice obişnuite.”
Şi totuşi, ce se înţelege prin „tranzacţie artificială”, „în mod normal” ori „practici economice obişnuite”? Credem că este necesar să se stabilească definiţii clare, din care să se înţeleagă, spre exemplu, că o tranzacţie este considerată artificială când are un preţ mai mare/ mai mic cu cel puţin x% faţă de preţul pieţei? În lipsa acestor definiţii, ne putem aştepta la un refuz din partea autorităţilor de intrare în procedura amiabilă pentru evitarea dublei impuneri, chiar şi în cazul unei înregistrări eronate, fără rea intenţie, a tranzacţiei care face obiectul controlului fiscal?
Precizăm că această modificare poate avea consecinţe semnificative asupra grupurilor de companii, acelaşi profit fiind impozitat de două ori, atât în România cât şi în cealaltă jurisdicţie. Astfel grupul nu mai are la dispoziţie nici un mijloc de evitare a dublei impuneri.
Pe de altă parte, nu este clar ce se întâmplă în cazul „tranzacţiilor artificiale” identificate la o companie dintr-un grup naţional. Se mai face ajustarea corespondentă la cealaltă parte afiliată?
• Referitor la ajustarea TVA în funcţie de baza impozabilă
Prin noile modificări se stabileşte că, atunci când se modifică baza impozabilă urmare a unei ajustări a preţurilor de transfer, se va recalcula şi TVA-ul aferent (când nu se înregistrează neutralitatea taxei, respectiv atunci când TVA colectată de furnizor nu este egală cu TVA dedusă de client).
Poate fi interpretată această prevedere ca o cuplare automată a oricărui control de TVA cu un control privind preţurile de transfer? Cum poate şti organul de control că există neutralitatea TVA? … trebuie control încrucişat (deci întârziere la rambursarea TVA)? sau poate fi pregătit un document care să certifice neutralitatea TVA? … sau se va cere dosarul preţurilor de transfer şi ulterior se va verifica neutralitatea TVA? Pentru bugetarea costurilor companiei, precum şi a trezoreriei este necesar să se explice care este modul de funcţionare a controlului la rambursare în perspectiva noilor modificări, atunci când sunt în discuţie tranzacţii cu persoane afiliate. Astfel, s-ar elimina şi practica păguboasă a suspendării controlului fiscal şi implicit a eventualei rambursări de TVA până la prezentarea dosarului preţurilor de transfer sau până la verificarea încrucişată a neutralităţii TVA.
• Referitor la supraimpozitarea tranzacţiilor cu entităţi din off-shore
Printr-o simplă adăugare de alineat, ne aflăm acum în faţa uneia din cele mai importante schimbări de natură fiscală din ultimii ani – o descurajare oficială şi penalizare a priori a tranzacţiilor încheiate cu entităţi înregistate într-un paradis fiscal (indiferent dacă sunt afiliate sau independente). Practic, toate veniturile obţinute din România de către companiile off-shore (nota bene: legale) se vor impozita în România (la sursă) cu 50%. Tocmai pentru că vorbim aici de o măsură curajoasă, ne aşteptăm ca şi formularea să fie pe măsură, clară de la un capăt la altul.
Spre exemplu, impozitarea la sursă se practică în cazul salariilor, o cheltuială automat recunoscută de către autoritatea fiscală ca având drept de deducere. Prin aplicarea noii măsuri în cazul off-shore (şi încă la un nivel foarte mare) se pune întrebarea dacă această supraimpozitare legitimează, în fapt, toate tranzacţiile cu un paradis fiscal? Altfel spus, dacă plăteşti, la sursă, 50% din valoarea tranzacţiei, atunci, automat, tranzacţia este acceptată, are substanţă economică iar contribuabilul poate deduce cheltuiala la impozitul pe profit? Se mai pune problema justificării cuantumului tranzacţiei? Poate această tranzacţie să fie încadrată ca fiind „artificială” şi astfel să nu fie recunoscută ca deductibilă la calculul impozitului pe profit?
Prin întrebările de mai sus, TPS încearcă să stabilească între contribuabil şi administraţie o comunicare deschisă, corectă şi pragmatică, menită în final să elimine abuzurile de ambele părţi.
„Considerăm că este de datoria nostră, în calitate de consultanţi, să spunem lucrurilor pe nume – companiile care derulează tranzacţii intra-grup trebuie să privească de acum mult mai serios obligaţia legală de a-şi pune la punct documentaţia privind preţurile de transfer. Prin această documentaţie, trebuie să poată face oricând proba că tranzacţia pe care au încheiat-o în cadrul grupului (multinaţional sau naţional) s-a derulat la un preţ al pieţei, nici supraestimat ( în cazul unei cumpărări) , nici subestimat ( în cazul unei vânzări), ci ca şi cum tranzacţia ar fi fost între două entităţi independente. De cealaltă parte, administraţia trebuie să asigure o metodologie unitară de control privind preţurile de transfer şi să înţeleagă că e nevoie de o documentaţie simplificată, în cazul companiilor mici.” – arată Adrian Luca, director TPS.
„După aceste modificări legislative, contribuabilului îi rămâne practic o singură modalitate eficientă de a-şi susţine cauza – să întocmească o documentaţie de preţuri de transfer încă de la începutul tranzacţiei cu un afiliat – în acest mod dovedeşte intenţia de conformare fiscală voluntară şi reduce riscul interpretărilor privind tranzacţiilor”, conchide Alin Irimia, director TPS.
Citeşte aici şi cum ar putea statul să preîntâmpine diminuarea artificială a profiturilor impozabile de către marile companii.
